Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, când au văzut pe Domnul.
Martorii adevăratei jertfe, sunt ranele ei.
Dovezile adevăratei iubiri sunt mâinile și inima, adică faptele simțitoare.
Puterea încredințării adevăratei învieri sunt urmele răbdării, sunt izbânzile tăcute dar cutremurătoare ale trecerii prin moarte. Și dovezile biruinței, prin suferință.
După ce a zis, Isus a arătat.
Isus n-a rămas numai la vorbele Sale frumoase, la învățătura Lui frumoasă despre iubire, despre ascultare, despre răbdare, despre bunătate, despre milă,
- ci El a arătat prin trăirea și Patimile Sale, valoarea ziselor Lui.
Dacă Isus ar fi rămas numai la cele zise, adevărul Său n-ar fi avut o prea mare putere.
Au fost mulți care au zis poate tot așa de frumos, dar n-au arătat tot așa ca Isus prin fapte cele ce ei le-au zis.
Hristos a profețit, dar și alții au profețit. Însă nimeni decât El n-a mai arătat prin Învierea Sa, neclintita temeinicie a profețiilor Sale!
Hristos a iubit, dar și alții au iubit. Însă nimeni n-a mai putut arăta așa ca El Înviat, frumusețea și măreția acelei iubiri care putând birui prin forță, a ales totuși să biruiască prin supunere.
Hristos a murit, dar și alții au murit. Însă nimeni după moarte, n-a mai putut încredința prin astfel de strălucite dovezi ale învierii sale pe ucenicii săi, de atotputernicia sa, cum i-a încredințat Isus pe ai Săi.
Mâinile lui Isus și minunile Sale,
lucrările și binefacerile Sale,
ajutorările și izbăvirile Sale,
- ne grăiesc neîncetat despre Prezența Lui mântuitoare pentru noi, între noi, lângă noi și în noi.
Coasta lui Isus și Sângele Lui ispășitor,
căldura inimii Lui iubitoare și Duhul Lui plin de bunătate și blândețe primitoare,
sânul Lui cald, odihnitor, fericit, larg și înțelegător,
- ne dă nouă pe veci cea mai fericită încredințare în inima noastră, nu numai că El este Dumnezeul Adevărat și viața veșnică,
- ci și că în nimeni altul decât în El noi n-am putea avea, în mod atât de fericit, împărtășirea cu Dumnezeul Cel Adevărat și cu mântuirea cea veșnică.
O, voi suflete neîncrezătoare, pe care nu v-au putut mișca încă frumoasele învățături ale Evangheliei lui Isus, veniți și priviți!
Priviți cum mâinile și coasta Lui care au fost străpunse pentru răscumpărarea păcatelor, pe care faptele mâinilor voastre le-au săvârșit. Și privindu-le, încredințați-vă pe totdeauna de marile lor adevăruri.
Hristos a pătimit prin toate mădularele Trupului Său, pentru a ispăși toate fărădelegile tuturor mădularelor Bisericii Sale.
Hristos a pătimit prin capul Său, prin fruntea Sa, pentru a ispăși păcatele gândurilor noastre. Păcatele celor care sunt capii, a celor care sunt fruntea Bisericii.
Hristos a pătimit prin mâinile Sale pentru ispășirea păcatelor cu fapta. A păcatelor lucrătorilor Lui.
Hristos a pătimit prin coasta Sa pentru a ispăși păcatelor celor luate din coastă. Păcatelor dorințelor din inimile noastre.
Hristos a pătimit prin picioarele Sale, pentru ispășirea păcatelor umblărilor noastre. Pentru ispășirea celor smeriți și de jos. Astfel Hristos a pătimit și pentru cei mai de sus. Și pentru cei mijlocii. Și pentru cei mai de jos.
Hristos a pătimit pentru toate clasele sociale, pentru toate gradațiile de păcătoși, pentru toate stările de decăzuți, începând de la cei dintâi până la cei din urmă.
De aceea trebuie să privească la ranele Lui răscumpărătoare, fiecare ființă de om,
din orice clasă socială,
din orice loc de pe lume,
din orice stare de cădere, din orice viță și sex.
Numai în Hristos există singura ispășire a fiecărui om oricât de sus sau de jos ar fi el.
Și dacă cineva nu privește la ranele Lui ispășitoare, primind prin credință și pocăință adevărată, iertarea Sângelui Său curățitor, acela nu va putea avea în vecii vecilor nici o altă nădejde de mântuire. Ci va fi osândit în veci de veci (Ioan 3, 18-36), pentru că n-a primit ci a lepădat unica mântuire adusă de Dumnezeu, cu atâta cutremurătoare jertfă, pentru noi.
Suflete dragă, iată-L acum pe Hristos și în fața ta!
Iată-L, cum îți arată și ție mâinile Sale străpunse pentru păcatele tale și inima Lui străpunsă pentru mântuirea ta.
Dacă toate cutremurătoarele cuvinte ale Evangheliei lui Hristos nu ți-au putut până acum zgudui și zdrobi inima ta,
dacă toate înștiințările Lui nu ți-au putut până azi opri prăbușirea ta,
dacă toate binefacerile Lui nu ți-au putut schimba până în clipa asta viața ta,
- privește-I acum mâinile și coasta lui Isus Hristos.
Privește ranele sângerânde prin care ți-a ispășit păcatele tale, a plătit datoria ta și ți-a câștigat mântuirea sufletului tău. Privește, și privește, și privește această supremă dovadă, și predă-I Lui mâinile tale și inima ta, cum le-a predat El pe ale Lui ție, până la moarte.
Atunci vei fi mântuit, numai atunci.
Altfel privește-le totuși. Căci dacă nu le asculți chemarea, ele vor fi cea mai înfricoșată acuză pentru tine. Osânda lor te va urmări cu o necruțare veșnică, precum l-a urmărit pe Cain sau pe Iuda. O, să nu fie așa. Ci să te mântuiești, sărutându-le și crezând, prăbușit în lacrimi și ascultare.
Slavă Învierii Tale Doamne Isuse, slavă Ție.
Cu tot sufletul meu cutremurat de prețul cel mare al ranelor Tale cu care m-ai răscumpărat din pierzare și moarte, Îți mulțumesc și mă închin Ție, privindu-le și primindu-le pentru mine.
Privesc mâinile Tale străpunse de cuie și coasta Ta străpunsă de suliță,
și cred în dragostea cea mare cu care m-ai iubit.
Și mă predau Ție cu toate faptele și simțirile mele ca să lucrezi Tu prin mâinile mele și să iubești Tu inima mea.
Ajută hotărârilor mele Isuse Doamne și sfințește-mi legământul meu, cu pecetluirea Sângelui Tău Sfânt.
Amin.
+