Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, când au văzut pe Domnul.
Martorii adevăratei jertfe, sunt ranele ei.
Dovezile adevăratei iubiri sunt mâinile şi inima, adică faptele simţitoare.
Puterea încredinţării adevăratei învieri sunt urmele răbdării, sunt izbânzile tăcute dar cutremurătoare ale trecerii prin moarte. Şi dovezile biruinţei, prin suferinţă.
După ce a zis, Isus a arătat.
Isus n-a rămas numai la vorbele Sale frumoase, la învăţătura Lui frumoasă despre iubire, despre ascultare, despre răbdare, despre bunătate, despre milă,
- ci El a arătat prin trăirea şi Patimile Sale, valoarea ziselor Lui.
Dacă Isus ar fi rămas numai la cele zise, adevărul Său n-ar fi avut o prea mare putere.
Au fost mulţi care au zis poate tot aşa de frumos, dar n-au arătat tot aşa ca Isus prin fapte cele ce ei le-au zis.
Hristos a profeţit, dar şi alţii au profeţit. Însă nimeni decât El n-a mai arătat prin Învierea Sa, neclintita temeinicie a profeţiilor Sale!
Hristos a iubit, dar şi alţii au iubit. Însă nimeni n-a mai putut arăta aşa ca El Înviat, frumuseţea şi măreţia acelei iubiri care putând birui prin forţă, a ales totuşi să biruiască prin supunere.
Hristos a murit, dar şi alţii au murit. Însă nimeni după moarte, n-a mai putut încredinţa prin astfel de strălucite dovezi ale învierii sale pe ucenicii săi, de atotputernicia sa, cum i-a încredinţat Isus pe ai Săi.
Mâinile lui Isus şi minunile Sale,
lucrările şi binefacerile Sale,
ajutorările şi izbăvirile Sale,
- ne grăiesc neîncetat despre Prezenţa Lui mântuitoare pentru noi, între noi, lângă noi şi în noi.
Coasta lui Isus şi Sângele Lui ispăşitor,
căldura inimii Lui iubitoare şi Duhul Lui plin de bunătate şi blândeţe primitoare,
sânul Lui cald, odihnitor, fericit, larg şi înţelegător,
- ne dă nouă pe veci cea mai fericită încredinţare în inima noastră, nu numai că El este Dumnezeul Adevărat şi viaţa veşnică,
- ci şi că în nimeni altul decât în El noi n-am putea avea, în mod atât de fericit, împărtăşirea cu Dumnezeul Cel Adevărat şi cu mântuirea cea veşnică.
O, voi suflete neîncrezătoare, pe care nu v-au putut mişca încă frumoasele învăţături ale Evangheliei lui Isus, veniţi şi priviţi!
Priviţi cum mâinile şi coasta Lui care au fost străpunse pentru răscumpărarea păcatelor, pe care faptele mâinilor voastre le-au săvârşit. Şi privindu-le, încredinţaţi-vă pe totdeauna de marile lor adevăruri.
Hristos a pătimit prin toate mădularele Trupului Său, pentru a ispăşi toate fărădelegile tuturor mădularelor Bisericii Sale.
Hristos a pătimit prin capul Său, prin fruntea Sa, pentru a ispăşi păcatele gândurilor noastre. Păcatele celor care sunt capii, a celor care sunt fruntea Bisericii.
Hristos a pătimit prin mâinile Sale pentru ispăşirea păcatelor cu fapta. A păcatelor lucrătorilor Lui.
Hristos a pătimit prin coasta Sa pentru a ispăşi păcatelor celor luate din coastă. Păcatelor dorinţelor din inimile noastre.
Hristos a pătimit prin picioarele Sale, pentru ispăşirea păcatelor umblărilor noastre. Pentru ispăşirea celor smeriţi şi de jos. Astfel Hristos a pătimit şi pentru cei mai de sus. Şi pentru cei mijlocii. Şi pentru cei mai de jos.
Hristos a pătimit pentru toate clasele sociale, pentru toate gradaţiile de păcătoşi, pentru toate stările de decăzuţi, începând de la cei dintâi până la cei din urmă.
De aceea trebuie să privească la ranele Lui răscumpărătoare, fiecare fiinţă de om,
din orice clasă socială,
din orice loc de pe lume,
din orice stare de cădere, din orice viţă şi sex.
Numai în Hristos există singura ispăşire a fiecărui om oricât de sus sau de jos ar fi el.
Şi dacă cineva nu priveşte la ranele Lui ispăşitoare, primind prin credinţă şi pocăinţă adevărată, iertarea Sângelui Său curăţitor, acela nu va putea avea în vecii vecilor nici o altă nădejde de mântuire. Ci va fi osândit în veci de veci (Ioan 3, 18-36), pentru că n-a primit ci a lepădat unica mântuire adusă de Dumnezeu, cu atâta cutremurătoare jertfă, pentru noi.
Suflete dragă, iată-L acum pe Hristos şi în faţa ta!
Iată-L, cum îţi arată şi ţie mâinile Sale străpunse pentru păcatele tale şi inima Lui străpunsă pentru mântuirea ta.
Dacă toate cutremurătoarele cuvinte ale Evangheliei lui Hristos nu ţi-au putut până acum zgudui şi zdrobi inima ta,
dacă toate înştiinţările Lui nu ţi-au putut până azi opri prăbuşirea ta,
dacă toate binefacerile Lui nu ţi-au putut schimba până în clipa asta viaţa ta,
- priveşte-I acum mâinile şi coasta lui Isus Hristos.
Priveşte ranele sângerânde prin care ţi-a ispăşit păcatele tale, a plătit datoria ta şi ţi-a câştigat mântuirea sufletului tău. Priveşte, şi priveşte, şi priveşte această supremă dovadă, şi predă-I Lui mâinile tale şi inima ta, cum le-a predat El pe ale Lui ţie, până la moarte.
Atunci vei fi mântuit, numai atunci.
Altfel priveşte-le totuşi. Căci dacă nu le asculţi chemarea, ele vor fi cea mai înfricoşată acuză pentru tine. Osânda lor te va urmări cu o necruţare veşnică, precum l-a urmărit pe Cain sau pe Iuda. O, să nu fie aşa. Ci să te mântuieşti, sărutându-le şi crezând, prăbuşit în lacrimi şi ascultare.
Slavă Învierii Tale Doamne Isuse, slavă Ţie.
Cu tot sufletul meu cutremurat de preţul cel mare al ranelor Tale cu care m-ai răscumpărat din pierzare şi moarte, Îţi mulţumesc şi mă închin Ţie, privindu-le şi primindu-le pentru mine.
Privesc mâinile Tale străpunse de cuie şi coasta Ta străpunsă de suliţă,
şi cred în dragostea cea mare cu care m-ai iubit.
Şi mă predau Ţie cu toate faptele şi simţirile mele ca să lucrezi Tu prin mâinile mele şi să iubeşti Tu inima mea.
Ajută hotărârilor mele Isuse Doamne şi sfinţeşte-mi legământul meu, cu pecetluirea Sângelui Tău Sfânt.
Amin.
+