Mâna lui Dumnezeu
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Mâna lui Dumnezeu se poate lungi ori se poate scurta după starea fiecăruia dintre noi. Pentru un nevinovat care este în mijlocul apelor mari, mâna Domnului se întinde până la el și îl scapă. Pentru un vinovat ori se întinde până unde se ascunde ca să-l lovească, ori se retrage și se scurtează lăsându-l să se piardă singur.
- Cum Doamne, nici apele cele mari?
- Eu voi fi cu tine și voi face ori să-ți crească picioarele tale, ori să scadă valurile lor, dar ele nu te vor acoperi niciodată.
3 - Când ap. Petru a pornit pe valuri spre Domnul, el era departe când a început să se scufunde... Dar Domnul a întins mâna... Și mâna Domnului s-a tot întins, s-a tot întins, până când a ajuns acolo departe unde se zbătea ucenicul primejduit.
O, Doamne Isuse, dar după mine până unde s-a întins mâna Ta salvatoare!...
4 - Mâna Domnului se întinde și între miel și lup... Dacă n-ar fi mâna lui Dumnezeu, nici un miel n-ar mai fi pe lume, - lupii i-ar fi mâncat pe toți demult. Pentru că lupii se înmulțesc de șase ori mai mult ca mieii.
Dar mieii trăiesc fiindcă Blândul Păstor îi apără.
5 - Pe cel nevinovat îl scapă totdeauna Dumnezeu din gurile și ghearele celor răi.
Dar aceasta nu scade cu nimic vinovăția celor care îl urmăresc pe nedrept. Pentru că ei caută să-l ucidă.
6 - Nici unii dintre cei care au chinuit pe cei nevinovați - n-au scăpat de chinuri, nici pe pământ, nici sub el. Oricine chinuie pe altul, va fi chinuit și el. Mâna Domnului tot îl ajunge odată cu pedeapsa.
7 - Doamne Isuse, ai totuși milă și de ei, înainte de a le veni ziua cu umplerea măsurii și cu plata celui mai cumplit păcat din lume: păcatul schingiuirii Tale și alor Tăi.
8 - Biblia, Cuvântul scris lui Dumnezeu, este mâna Lui binecuvântată care se întinde peste veacuri, cu lumina, cu puterea și cu ajutorul său spre noi oamenii care fără această mână salvatoare ne-am fi scufundat cu toții în marea păcatelor și a pierzării.
9 - Oamenii lui Dumnezeu care au inspirația scrisului sfânt, sunt tot atâtea degete ale mâinii lui Dumnezeu care ne îndrumă spre Stânca Salvării - și ne ajută să o aflăm.
10 - Cuvântul vorbit este frumos - dar este puțin. E o mână scurtă care ajută o zi sau două. Pe unul sau doi, cei mai aproape.
Dar Cuvântul scris este o mână întinsă peste vremuri, peste distanțe, peste mulțimi.
11 - Avem nevoie de vorbitori minunați, de predicatori înflăcărați, de oratori sfinți și talentați care să formeze cu graiul lor adunările, bisericile, străzile.
Dar avem nevoie cu mult mai mult de scriitori minunați, care să răscolească lumea cu scrisul lor inspirat.
12 - Vorba cât de frumoasă, o ascultă unul-doi, și o uită după trei-patru zile.
Dar scrisul rămâne peste ani și se împrospătează întruna, arzând fără să se topească, hrănind, fără să se termine, trăind fără să moară.
13 - Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru vorbitorii cu adevărat inspirați, să-i ascultăm cu dragoste și să-i prețuim nespus de mult pentru valoarea și măiestria lor.
Dar să ne rugăm și mai mult și să cerem lui Dumnezeu scriitori inspirați și de o înaltă valoare sfântă. Opera pe care o fac ei este incomparabil mai mare.
14 - Ce mâini binecuvântate întinse peste veacuri către noi și către întreg viitorul omenirii, sunt profeții lui Dumnezeu și sfinții noștri părinți scriitori! Câtă putere și lumină au trimis prin razele lor aceste mâini sfinte la neamuri, în neamuri de oameni, de-a lungul veacurilor de întuneric și de haos!
Când vom ajunge să-i întâlnim sus în cer - cum le vom vedea strălucind aceste mâini. Și cu câtă recunoștință le vom săruta!
15 - Ce mână binecuvântată a lui Dumnezeu a fost pentru noi părintele nostru sufletesc care s-a întins peste atâtea ape și munți până la noi ca să scrie pe inimile noastre Cuvântul Cel Viu și mântuitor al lui Hristos!...
16 - Orice carte sfântă, orice poem frumos, orice verset dulce, este o mână, este un deget al mâinii lui Dumnezeu care vrea să scrie pe inima și mintea noastră cuvântul tainic și viu al mântuirii...
Să-l primim și să-l păstrăm...
17 - Un vorbitor cât de bun și oricât ar fi ascultat cu plăcere în timpul vieții sale, când el moare, moare și ecoul vorbelor din urechile ascultătorilor săi.
Dar un scriitor dacă moare, scrisul lui inspirat rămâne nemuritor pe masa și sub ochii cititorilor.
18 - Numai un scriitor aprins de focul Duhului Sfânt va aprinde și el sufletele altora. Și cu cât vasul ființei sale este mai curat, cu atâta mireasma lui Dumnezeu se va revărsa spre alții nălțându-i și sfințindu-i pe toți câți se vor atinge de el.
19 - Oricine stă lângă un astfel de crin sfânt, împrumută și el ceva din parfumul ceresc pe care Dumnezeu îl dă unei astfel de creaturi alese. Poetul Saadi a scris undeva așa: Mergeam pe un drum și jos am văzut o frunză care mirosea a trandafir.
- Frunză, - i-am zis eu - tu ești trandafir?
- Nu, - mi-a răspuns ea - dar am stat lângă un trandafir!...
Doamne, dacă noi am stat vreodată lângă un trandafir al Tău, - am luat și noi ceva din parfumul lui?
20 - Doamne și Dumnezeul nostru, Te rugăm dăruiește bisericii Tale, Evangheliei Tale, Oastei Tale tot felul de oameni înzestrați cu toate darurile Duhului Sfânt, învățători înțelepți, vorbitori înflăcărați, bătrâni cucernici, ostenitori harnici... dar Te rugăm și mai mult ca orice, dă-le scriitori sfinți, poeți inspirați, compozitori de talent și geniu, care realizându-se întâi pe ei înșiși deplin în Tine, să umple apoi tot pământul și cerul, toate veacurile și veșnicia de opere nemuritoare spre slava Ta și fericirea creaturilor Tale scumpe.
Amin.