Mâna lui Dumnezeu
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Mâna lui Dumnezeu se poate lungi ori se poate scurta după starea fiecăruia dintre noi. Pentru un nevinovat care este în mijlocul apelor mari, mâna Domnului se întinde până la el şi îl scapă. Pentru un vinovat ori se întinde până unde se ascunde ca să-l lovească, ori se retrage şi se scurtează lăsându-l să se piardă singur.
- Cum Doamne, nici apele cele mari?
- Eu voi fi cu tine şi voi face ori să-ţi crească picioarele tale, ori să scadă valurile lor, dar ele nu te vor acoperi niciodată.
3 - Când ap. Petru a pornit pe valuri spre Domnul, el era departe când a început să se scufunde... Dar Domnul a întins mâna... Şi mâna Domnului s-a tot întins, s-a tot întins, până când a ajuns acolo departe unde se zbătea ucenicul primejduit.
O, Doamne Isuse, dar după mine până unde s-a întins mâna Ta salvatoare!...
4 - Mâna Domnului se întinde şi între miel şi lup... Dacă n-ar fi mâna lui Dumnezeu, nici un miel n-ar mai fi pe lume, - lupii i-ar fi mâncat pe toţi demult. Pentru că lupii se înmulţesc de şase ori mai mult ca mieii.
Dar mieii trăiesc fiindcă Blândul Păstor îi apără.
5 - Pe cel nevinovat îl scapă totdeauna Dumnezeu din gurile şi ghearele celor răi.
Dar aceasta nu scade cu nimic vinovăţia celor care îl urmăresc pe nedrept. Pentru că ei caută să-l ucidă.
6 - Nici unii dintre cei care au chinuit pe cei nevinovaţi - n-au scăpat de chinuri, nici pe pământ, nici sub el. Oricine chinuie pe altul, va fi chinuit şi el. Mâna Domnului tot îl ajunge odată cu pedeapsa.
7 - Doamne Isuse, ai totuşi milă şi de ei, înainte de a le veni ziua cu umplerea măsurii şi cu plata celui mai cumplit păcat din lume: păcatul schingiuirii Tale şi alor Tăi.
8 - Biblia, Cuvântul scris lui Dumnezeu, este mâna Lui binecuvântată care se întinde peste veacuri, cu lumina, cu puterea şi cu ajutorul său spre noi oamenii care fără această mână salvatoare ne-am fi scufundat cu toţii în marea păcatelor şi a pierzării.
9 - Oamenii lui Dumnezeu care au inspiraţia scrisului sfânt, sunt tot atâtea degete ale mâinii lui Dumnezeu care ne îndrumă spre Stânca Salvării - şi ne ajută să o aflăm.
10 - Cuvântul vorbit este frumos - dar este puţin. E o mână scurtă care ajută o zi sau două. Pe unul sau doi, cei mai aproape.
Dar Cuvântul scris este o mână întinsă peste vremuri, peste distanţe, peste mulţimi.
11 - Avem nevoie de vorbitori minunaţi, de predicatori înflăcăraţi, de oratori sfinţi şi talentaţi care să formeze cu graiul lor adunările, bisericile, străzile.
Dar avem nevoie cu mult mai mult de scriitori minunaţi, care să răscolească lumea cu scrisul lor inspirat.
12 - Vorba cât de frumoasă, o ascultă unul-doi, şi o uită după trei-patru zile.
Dar scrisul rămâne peste ani şi se împrospătează întruna, arzând fără să se topească, hrănind, fără să se termine, trăind fără să moară.
13 - Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru vorbitorii cu adevărat inspiraţi, să-i ascultăm cu dragoste şi să-i preţuim nespus de mult pentru valoarea şi măiestria lor.
Dar să ne rugăm şi mai mult şi să cerem lui Dumnezeu scriitori inspiraţi şi de o înaltă valoare sfântă. Opera pe care o fac ei este incomparabil mai mare.
14 - Ce mâini binecuvântate întinse peste veacuri către noi şi către întreg viitorul omenirii, sunt profeţii lui Dumnezeu şi sfinţii noştri părinţi scriitori! Câtă putere şi lumină au trimis prin razele lor aceste mâini sfinte la neamuri, în neamuri de oameni, de-a lungul veacurilor de întuneric şi de haos!
Când vom ajunge să-i întâlnim sus în cer - cum le vom vedea strălucind aceste mâini. Şi cu câtă recunoştinţă le vom săruta!
15 - Ce mână binecuvântată a lui Dumnezeu a fost pentru noi părintele nostru sufletesc care s-a întins peste atâtea ape şi munţi până la noi ca să scrie pe inimile noastre Cuvântul Cel Viu şi mântuitor al lui Hristos!...
16 - Orice carte sfântă, orice poem frumos, orice verset dulce, este o mână, este un deget al mâinii lui Dumnezeu care vrea să scrie pe inima şi mintea noastră cuvântul tainic şi viu al mântuirii...
Să-l primim şi să-l păstrăm...
17 - Un vorbitor cât de bun şi oricât ar fi ascultat cu plăcere în timpul vieţii sale, când el moare, moare şi ecoul vorbelor din urechile ascultătorilor săi.
Dar un scriitor dacă moare, scrisul lui inspirat rămâne nemuritor pe masa şi sub ochii cititorilor.
18 - Numai un scriitor aprins de focul Duhului Sfânt va aprinde şi el sufletele altora. Şi cu cât vasul fiinţei sale este mai curat, cu atâta mireasma lui Dumnezeu se va revărsa spre alţii nălţându-i şi sfinţindu-i pe toţi câţi se vor atinge de el.
19 - Oricine stă lângă un astfel de crin sfânt, împrumută şi el ceva din parfumul ceresc pe care Dumnezeu îl dă unei astfel de creaturi alese. Poetul Saadi a scris undeva aşa: Mergeam pe un drum şi jos am văzut o frunză care mirosea a trandafir.
- Frunză, - i-am zis eu - tu eşti trandafir?
- Nu, - mi-a răspuns ea - dar am stat lângă un trandafir!...
Doamne, dacă noi am stat vreodată lângă un trandafir al Tău, - am luat şi noi ceva din parfumul lui?
20 - Doamne şi Dumnezeul nostru, Te rugăm dăruieşte bisericii Tale, Evangheliei Tale, Oastei Tale tot felul de oameni înzestraţi cu toate darurile Duhului Sfânt, învăţători înţelepţi, vorbitori înflăcăraţi, bătrâni cucernici, ostenitori harnici... dar Te rugăm şi mai mult ca orice, dă-le scriitori sfinţi, poeţi inspiraţi, compozitori de talent şi geniu, care realizându-se întâi pe ei înşişi deplin în Tine, să umple apoi tot pământul şi cerul, toate veacurile şi veşnicia de opere nemuritoare spre slava Ta şi fericirea creaturilor Tale scumpe.
Amin.