După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el pentru că îi cunosc glasul.
Păstorul bun merge înaintea oilor sale, adică se dă pe sine însuşi pildă turmei (Filip. 3, 17; Tit 2, 7; 1 Petru 5, 3).
Păstorul bun merge înaintea tuturor la biserică, la adunare, la rugăciune.
El este cel dintâi în faptele de milostenie, de ajutoare, de iubire şi este cel mai blând, cel mai răbdător, cel mai înfrânat.
Păstorul cel bun este în fruntea tuturor când este vorba de mărturisirea Evangheliei în curăţie şi îndrăzneală
şi este pilda turmei sale în osteneli,
în posturi şi în privegheri,
în lepădarea de sine, în modestie şi în bună cuviinţă.
Păstorul cel mai bun este cel care doarme cel mai puţin, dar se roagă cel mai mult,
este cel mai paşnic, cel mai cinstit, cel mai înţelegător ca toţi.
Un astfel de păstor poate spune oilor sale, fraţilor săi, ca sf. Pavel: Călcaţi pe urmele mele, căci şi eu calc pe ale lui Hristos.
Pe urmele unui astfel de păstor, călcaţi totdeauna cu dragoste, cu statornicie, cu râvnă, căci urmele lui sunt urmele lui Isus (1 Cor. 11, 1).
Şi duc la Tatăl Ceresc.
Păşune este numai Dincolo de Uşă.
O hrană duhovnicească adevărată, pentru fiecare suflet flămând după Hristos,
o bucurie dorită de inima noastră, după harul ceresc,
toată înviorarea şi fericirea tainică, după care tânjim fiecare din noi în inimile noastre,
se găseşte numai dincolo de naşterea din nou, adică după ce ai trecut din felul acesta de vieţuire şi ai ieşit de partea cealaltă adică în viaţa cea nouă cu Hristos.
După ce ai intrat prin Hristos ieşind din lume, din prietenia ei, din vălmăşagul ei, din şuvoiul şi din potopul desfrâului ei (1 Petru 4, 4).
Până nu intri prin Hristos şi până nu ieşi din lume, nu găseşti păşunea gustoasă a Cuvântului Său,
nu afli înviorarea Duhului Sfânt,
şi nu cunoşti bucuria şi fericirea adevăratei părtăşii cu Dumnezeu.
Căci mana ascunsă este păşunea negrăit de dulce şi fericită pe care o află numai cei ce intră prin Isus, în locul preasfânt, unde totul este lumină, bucurie şi odihnă.
Fericiţi cei care au intrat şi au ieşit prin Hristos! Ei vor ieşi şi vor intra în curând din viaţa aceasta, dincolo de strălucita Împărăţie veşnică a lui Dumnezeu, unde vor găsi veşnicele păşuni verzi şi odihnitoare, nespus mai fericite de cum ne-am putut gândi noi.
Noi vom închide în curând ochii aici, şi îi vom deschide Acolo.
Ca trecerea fericită printr-o uşă strălucitoare.
Slavă veşnică Numelui Tău Mântuitorul nostru Fericit, Isuse Doamne.
Cu tot sufletul plin de recunoştinţă pentru starea în care ne-ai adus, în clipa când am trecut prin hotărârea noastră şi harul Tău, pragul uşii Tale, noi Îţi mulţumim fericiţi.
Pentru hrana păşunii bogate cu care ne saturi sufletele,
pentru bucuria părtăşiei Tale şi a dragostei frăţeşti,
Te slăvim şi Te iubim cu toată puterea şi dragostea inimii noastre
şi Te rugăm binecuvântează totdeauna turma Ta, dându-i astfel de păstori a căror urme luminoase să fie o puternică pildă şi îndemn pentru credincioşii Tăi a Te urma pe Tine.
Dar fereşte Doamne turma Ta de nefericirea de a avea păstori pe urmele cărora oile ajung la pierzare sau la rătăcire.
Fă Doamne ca şi urmele noastre să ducă la Tine pe toţi cei ce le vor vedea şi se vor lua după ele.
Amin.