După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor; și oile merg după el pentru că îi cunosc glasul.
Păstorul bun merge înaintea oilor sale, adică se dă pe sine însuși pildă turmei (Filip. 3, 17; Tit 2, 7; 1 Petru 5, 3).
Păstorul bun merge înaintea tuturor la biserică, la adunare, la rugăciune.
El este cel dintâi în faptele de milostenie, de ajutoare, de iubire și este cel mai blând, cel mai răbdător, cel mai înfrânat.
Păstorul cel bun este în fruntea tuturor când este vorba de mărturisirea Evangheliei în curăție și îndrăzneală
și este pilda turmei sale în osteneli,
în posturi și în privegheri,
în lepădarea de sine, în modestie și în bună cuviință.
Păstorul cel mai bun este cel care doarme cel mai puțin, dar se roagă cel mai mult,
este cel mai pașnic, cel mai cinstit, cel mai înțelegător ca toți.
Un astfel de păstor poate spune oilor sale, fraților săi, ca sf. Pavel: Călcați pe urmele mele, căci și eu calc pe ale lui Hristos.
Pe urmele unui astfel de păstor, călcați totdeauna cu dragoste, cu statornicie, cu râvnă, căci urmele lui sunt urmele lui Isus (1 Cor. 11, 1).
Și duc la Tatăl Ceresc.
Pășune este numai Dincolo de Ușă.
O hrană duhovnicească adevărată, pentru fiecare suflet flămând după Hristos,
o bucurie dorită de inima noastră, după harul ceresc,
toată înviorarea și fericirea tainică, după care tânjim fiecare din noi în inimile noastre,
se găsește numai dincolo de nașterea din nou, adică după ce ai trecut din felul acesta de viețuire și ai ieșit de partea cealaltă adică în viața cea nouă cu Hristos.
După ce ai intrat prin Hristos ieșind din lume, din prietenia ei, din vălmășagul ei, din șuvoiul și din potopul desfrâului ei (1 Petru 4, 4).
Până nu intri prin Hristos și până nu ieși din lume, nu găsești pășunea gustoasă a Cuvântului Său,
nu afli înviorarea Duhului Sfânt,
și nu cunoști bucuria și fericirea adevăratei părtășii cu Dumnezeu.
Căci mana ascunsă este pășunea negrăit de dulce și fericită pe care o află numai cei ce intră prin Isus, în locul preasfânt, unde totul este lumină, bucurie și odihnă.
Fericiți cei care au intrat și au ieșit prin Hristos! Ei vor ieși și vor intra în curând din viața aceasta, dincolo de strălucita Împărăție veșnică a lui Dumnezeu, unde vor găsi veșnicele pășuni verzi și odihnitoare, nespus mai fericite de cum ne-am putut gândi noi.
Noi vom închide în curând ochii aici, și îi vom deschide Acolo.
Ca trecerea fericită printr-o ușă strălucitoare.
Slavă veșnică Numelui Tău Mântuitorul nostru Fericit, Isuse Doamne.
Cu tot sufletul plin de recunoștință pentru starea în care ne-ai adus, în clipa când am trecut prin hotărârea noastră și harul Tău, pragul ușii Tale, noi Îți mulțumim fericiți.
Pentru hrana pășunii bogate cu care ne saturi sufletele,
pentru bucuria părtășiei Tale și a dragostei frățești,
Te slăvim și Te iubim cu toată puterea și dragostea inimii noastre
și Te rugăm binecuvântează totdeauna turma Ta, dându-i astfel de păstori a căror urme luminoase să fie o puternică pildă și îndemn pentru credincioșii Tăi a Te urma pe Tine.
Dar ferește Doamne turma Ta de nefericirea de a avea păstori pe urmele cărora oile ajung la pierzare sau la rătăcire.
Fă Doamne ca și urmele noastre să ducă la Tine pe toți cei ce le vor vedea și se vor lua după ele.
Amin.