Mi-am luat prin soare
Traian Dorz - Cântări Nemuritoare
Mi-am luat prin soare, crucea către Ţel
- undeva în urmă, într-un orb noroi
rămânea trecutul, îmi luam din el
zborul, numai zborul fără-ntors napoi.
Era primăvară... şi frumos era
calea numai cântec, mersul numai zbor
crucea numai raze, zarea scânteia
soare, numai soare fără pic de nor.
- Dar ce fără veste vântul s-a stârnit
când prea fără temeri şi prea gol eram
cândva, la trezire, mi-nălţam rănit
trunchiul, numai trunchiul, fără pic de ram.
Ani mi-am mers prin soare
mi-am zbătut prin vânt
şi mi-am strâns prin gerul crâncenei suiri
dragoste şi jertfă, ţel şi legământ
crucea, numai crucea fără trandafiri.
Primăvară Dulce, drumu-i încă sloi
zarea-i încă umbre, mersul tot suiş
până unde-i oare încă pentru noi
noapte, numai noapte fără luminiş?
Vine, vine, vine Ziua fără-Apoi
Nuntă fără capăt, har fără-asfinţit
crucea numai raze, cerul numai noi
slava numai slavă fără de sfârşit!