Mi-e dor de dulcea odihnire
Traian Dorz - Cântări Uitate
Mi-e dor de dulcea odihnire
a gândului și-a vieții-ntregi
să mă desprind de țărmul lumii
ca luntrea care o dezlegi...
S-alunec spre cerești limanuri
și-n cel mai liniștit apus,
să intru-n Portul Veșniciei
iar Tu pe Țărm s-aștepți Isus...
Și stând cu brațele întinse,
deschise larg și iubitor,
să mă primești,
- un singuratic
și obosit biruitor.
Din unduirile luminii
să mă privească frații duși
recunoscându-mă din semnul
de-nsângerări și de cătuși.
Când Ceru-ntreg o să-mi lucească
de Chipul Tău prea mult dorit,
atunci apusul meu deodată
să se prefacă Răsărit...