Mi-e dor de dulcea odihnire
Traian Dorz - Cântări Uitate
Mi-e dor de dulcea odihnire
a gândului şi-a vieţii-ntregi
să mă desprind de ţărmul lumii
ca luntrea care o dezlegi...
S-alunec spre cereşti limanuri
şi-n cel mai liniştit apus,
să intru-n Portul Veşniciei
iar Tu pe Ţărm s-aştepţi Isus...
Şi stând cu braţele întinse,
deschise larg şi iubitor,
să mă primeşti,
- un singuratic
şi obosit biruitor.
Din unduirile luminii
să mă privească fraţii duşi
recunoscându-mă din semnul
de-nsângerări şi de cătuşi.
Când Ceru-ntreg o să-mi lucească
de Chipul Tău prea mult dorit,
atunci apusul meu deodată
să se prefacă Răsărit...