Miezul nopţii...
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Miezul nopţii... şi-n tăcerea
grea a clipelor târzii
numai lacrimile mele
şi suspinul meu sunt vii.
Mi s-a stins demult lumina
şi cărbunii-n foc se stâng
în a nopţii pace-adâncă
numai ochii mei mai plâng.
- Doamne, mi-a-ntinat păcatul
inima şi gându-ntreg
calea mântuirii mele
oare când am s-o-nţeleg?
Spini mistuitori de patimi
bietul suflet mi-l împung,
sfânt liman de liniştire
oare când am să te-ajung?
Doamne-n noaptea asta iarăşi
ruga mea spre Tine-ndrept,
după-adânca Ta-ndurare
Doamne, cât de mult aştept!
Adă-n noaptea mea lumina
sfintei Tale străluciri,
peste-a sufletului zbucium
dă-mi a Tale liniştiri!
Ca să nu mi-l mai frământe
nici un val de nici un fel,
Faţa Ta să Se-oglindească
larg şi liniştit în el!