Minunile și credința
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Puterea lui Dumnezeu este nebănuită și nelimitată, nu numai în lucrările Sale mari ci și până în cele mai mici. Nu numai în îndrumarea cerurilor și a pământului, a istoriei și a națiunilor - ci până și în cele mai mici întâmplări din viața fiecărei ființe omenești, ori părticele ale naturii.
Numai că acest fapt măreț nu-l văd decât ochii cei curați și nu-l pricep decât sufletele sfinte. Dar și aceștia numai în clipele când Dumnezeu face niște mari minuni chiar cu ei personal.
2 - Noi am auzit despre minunile lui Dumnezeu și lucrările Sale cu alții, - dar cine a crezut în ce ni se vestise? Și cine a cunoscut brațul Domnului? - după cum este scris. Dar când aceste lucruri se petrec într-un fel izbitor și într-o împrejurare cutremurătoare cu noi înșine, - atunci ni se luminează ca un fulger acest adevăr.
3 - Un credincios, după o astfel de zguduitoare minune petrecută în chip cu totul deosebit și într-un moment hotărâtor din viața lui, spunea:
Fraților, să nu tremurați niciodată cum am tremurat eu. Să nu vă temeți cum m-am temut eu. Nu vă uitați cu groază și disperare cum m-am uitat eu. Căci nebănuită este puterea Dumnezeului nostru și uimitor de prezentă și de atentă e grija Lui față de noi în momentul decisiv al marilor primejdii prin care El îngăduie să treacă viața noastră ori Lucrarea Lui.
4 - Noi am văzut și altă dată multe minuni ale Domnului, cu noi ori cu alții. Dar de la o salvare până la alta, uităm adeseori minunea. Și când se ivește altă primejdie, suntem gata să ne îndoim iarăși.
De aceea este bine să ne repetăm mereu aceste adevăruri până se vor întipări adânc în ființa noastră pentru a nu ne îndoi niciodată în fața unei neașteptate și noi primejdii, ca să nu ne prăbușim în viitor, cum ne-am prăbușit în trecut.
5 - Dacă știm mai dinainte și credem în izbăvirea care ne va veni sigur în momentul decisiv, și dacă nu ne-am îndoi deloc în făgăduința Domnului care spune: Eu sunt cu tine ca să te scap, - cu cât mai liniștiți și mai frumos am trece noi prin acestea - fără să cădem.
Nu este o bucurie mai mare pentru Dumnezeu decât atunci când vede că în fața oricărei primejdii, credinciosul Său se bizuie pe El și stă liniștit și încrezător.
6 - Domnul îngăduie în viața credinciosului Său uneori mari primejdii, tocmai pentru convingerea credinței sale și pentru întărirea încrederii în Dumnezeul său. Slăbiciunile noastre în privința aceasta, El ni le cunoaște - dar vrea să ni le cunoaștem și noi, ca să ajungem odată, să nu le mai avem.
7 - Când am ajuns la încrederea neclintită în puterea și grija Dumnezeului nostru, stăm liniștiți în mijlocul leilor și trecem liniștiți prin apele mărilor. Mai înalt decât munții amenințători - este Domnul nostru (Psalm 121, 1).
Și numai atunci dovedim că-L cunoaștem și că ne încredem în El.
8 - Dar iată un adevăr trist: noi uităm mereu binefacerile Lui (Psalm 103, 2). În viața noastră, toate sunt niște binefaceri ale Lui. Însă noi ne obișnuim cu ele - și nu le mai vedem așa. Ci numai când se întâmplă una din cele mai mari ni se trezește mintea și ni se deschid ochii...
Dar și atunci numai pe jumătate.
9 - Orice minune are două părți: partea văzută: întâmplarea zguduitoare. Și partea nevăzută: puterea cea mare care face această minune.
10 - După marile inundații am văzut poduri de fier luate și duse de valuri. Șine legate în șuruburi de fier groase ca piciorul, dar care au fost smulse și răsucite ca niște nuiele slabe... Bolovani cât masa, stânci cât casele luate ca niște jucării, aruncate unele peste altele și făcute grămezi!...
De unde este această putere care face astfel de grozăvii? Și cine le împinge cu atâta forță că nu le poate sta nimic împotrivă?
11 - În marile cutremure de pământ, când în câteva clipe se deschid prăpăstii, când se prăbușesc munți, când se dezlănțuie moartea și groaza înspăimântătoare - ce putere face toate acestea?
12 - În liniștea dezghețului primăverii, când cel mai dorit soare renaște viața din moartea unei ierni chinuitoare - cine pune putere, căldură și viață în toate ca într-o nouă creație și renaștere a lumii?
13 - Noi vedem numai jumătatea fericită sau grozavă a întâmplării și a urmărilor ei. Și de cele mai multe ori și cei mai mulți nu privim dincolo la puterea iubirii sau mâniei lui Dumnezeu, - care le face toate acestea.
14 - Să ne trezim cum se cuvine și să deosebim de fiecare dată partea cea însemnată a lucrurilor, adică partea cea nevăzută, înțelepciunea lui Dumnezeu, scopul și prezența atentă a puterii Sale în toate.
15 - Acela care vede partea nevăzută a lucrurilor și a întâmplărilor - are totdeauna explicația adevărată a acestora în Dumnezeu. El nu mai are apoi nici întrebări, nici răspunsuri, ci numai uimire, recunoștință și adorație pentru înțelepciunea, puterea și atenția prezenței lui Dumnezeu Cel Atotputernic.
16 - Dumnezeu a pus mărilor și oceanelor puternice - un hotar peste care să nu treacă. Și acel hotar este cel mai slab și mai mișcător obstacol: nisipul. Dar marile lor ape nu-l pot trece și valurile lor puternice se izbesc de el ca de ceva nebiruit, pe care nu-l pot îndepărta.
17 - Toate puterile văzute sunt numai mijloace prin care le creează puterea cea nevăzută a lui Dumnezeu, Nimic nu se mișcă și nu se petrece în afară de puterea, de voința și de controlul lui Dumnezeu. Când vine vremea unui eveniment, Dumnezeu îl aduce. Când trece vremea lui, Dumnezeu îl duce.
18 - Nimeni nu se naște și nu moare decât prin voia și puterea Marelui și Înțeleptului Creator. Prin voia Lui vine primăvara și trece iarna. Prin voia Lui vine cutremurul și scade inundația. Prin voia Lui se ridică împărații și se prăbușesc împărați. Toate au un scop și un timp de binecuvântare sau de blestem și până nu-și împlinesc acest scop și acest timp, ele nu vin și ele nu pleacă.
19 - Unii asupresc, schingiuiesc, jefuiesc și ucid, cu trufie și cruzime... Și nimeni nu le poate face nimic. Dar când și-au împlinit timpul și scopul știut de Dumnezeu, - atunci pe neașteptate, și de unde nici nu se gândesc, le vine prăbușirea, în prăpastia care au săpat-o ei altora, în flăcările pe care le-au aprins și în blestemul pe care ei l-au dezlănțuit.
20 - Ferice de cel care în vremea puterii sale, este temător, în vremea înălțării este smerit și în vremea bogăției sale este datornic. Acela și când va fi slab nu se va târî, când va fi înjosit, nu se va descuraja. Și când va fi sărac, nu va fi lipsit.
Căci Dumnezeul Cel Nevăzut hotărăște toate cele văzute. Spre fericirea celui credincios - și spre nefericirea celui rău.