Moartea
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Moartea-i plata fioroasă a păcatului la toţi
şi nu scapi de plata morţii, numai de păcat când poţi,
şi nu poţi scăpa de patimi şi păcate numai când
vii cu inima zdrobită şi iertare ceri plângând.
2 - Nu murim, - să nu vă temeţi,
sau să nu vă amăgiţi
trecem numa-n veşnicie,
- blestemaţi sau mântuiţi.
3 - Nu există, nu există moarte-n sens de nimicire
rostul existenţei noastre e creat spre nemurire
ceea ce se pare moartea, este numai aparenţă
e doar trecerea vieţii în cealaltă existenţă.
4 - Moartea este o odihnă veşnică pentru cei buni
sau chin veşnic
pentru cei ce au dus viaţă de nebuni.
5 - N-ar vrea cei răi să mai moară, - pentru ei e-ngrozitor
dar nu pot s-o ocolească,
- şi-mpăratu-i muritor
vai de cei ce merg în moarte ne-mpăcaţi cu Dumnezeu
pentru ei chiar gândul morţii, este-un chin nespus de greu.
6 - Voi nebunii necredinţei râdeţi azi cum vreţi de moarte
dar curând din a ei gheare nu scăpaţi în nici o parte.
7 - Vă cutremură mormântul? - vă-nspăimântă moartea oare?
este! - să ştiţi toţi că este o nădejde salvatoare.
8 - Moartea tuturor e cruntă, - dar a celui credincios
este ca-ntr-o zi cu soare luna cu apus frumos.
9 - Să nu fericeşti pe nimeni, până n-ai văzut cum moare
chiar dacă părea odată că o viaţă sfântă are
dacă n-are-o moarte sfântă şi-o plecare liniştită
să nu-l fericeşti pe nimeni, până-n ultima clipită.
10 - În faţa morţii piere curajul orişicui
atunci s-arată omul
ce este, - sau ce nu-i.
11 - Se tot laudă nebunul şi-ngâmfatul se tot ţine
cât e tânăr şi e tare şi în toate-i merge bine
- însă când pe neaşteptate îi apare moartea-n faţă
atunci vezi cât valorează nebuneasca lui viaţă.
12 - Moartea, - fi slăvită Viaţă că prin ea
pe toţi ne treci
ce s-ar face asupriţii de-ar trăi tiranii-n veci?
13 - Moartea este începutul ori sfârşitul suferinţei
după cum ţi-a fost viaţa nepăsării sau credinţei
- fericit cine se-ntoarce mai nainte de sicriu
căci din iad toţi s-ar întoarce
- dar acolo-i prea târziu!
14 - Moartea este somnul dulce pentru cel cu-o sfântă viaţă
ostenirea-i odihneşte până Mâine Dimineaţă.
15 - Moartea-i trecerea dorită peste pragul ce desparte
casa noastră trecătoare de cea care-i fără moarte,
- o, prag sfânt de câtă vreme eu privesc cu dor spre tine
ştiu că Dincolo m-aşteaptă numai sărutări divine.