Mulţimea Te-nconjoară
Traian Dorz - Cântări de Drum
Mulţimea Te-nconjoară Isuse ne-ncetat
privirea Ţi-e durută, Cuvântul Ţi-e-aşteptat.
Dar teama care-o-mprăştii eu nu pot să mi-o-nving
veşmântul, doar veşmântul mă tem să Ţi-l ating.
Te-nconjură mulţimea şi cei iubiţi ai Tăi
şi când Te urci spre munte şi când cobori spre văi.
Dar eu de-atâta vreme mi-e teamă şi mi-e greu
veşmântul, doar veşmântul să Ţi-l ating şi eu.
O, nu sunt vrednic Doamne, dar câte fărdelegi
şi câtă neputinţă Ţi-aş cere să-mi dezlegi
cum nu-mi ating de Tine amarul meu ascuns
privirea, chiar privirea de-o clipă mi-e de-ajuns.
Eu cred că Tu ştii teama şi taina din afund
şi-mi vezi tot ce-n ruşine şi-n zbucium îmi ascund
vezi chiar veşmântul Doamne cum să-Ţi ating mă tem
privirea, doar privirea departe stau şi-Ţi chem.
Departe stau Isuse de cei ce Te-mbulzesc
spre Tine numai ochii şi gândul mi-ndrăznesc
aruncă-mi doar privirea de-o clipă şi-i de-ajuns
seca-mi-va dintr-o dată amarul meu ascuns!