Munca și lenea în țările biblice și în cele nebiblice
Pr. Iosif Trifa - Munca și lenea
Biblia, Cartea lui Dumnezeu, a lucrat și lucrează în lume și în suflete într-un chip extraordinar. Biblia are puterea tainică, cerească, de a-l schimba pe om, de a-l desăvârși, de a-l face om adevărat, cum s-ar zice.
Adâncirea în Biblie dă pe omul întreg așa cum l-a creat Dumnezeu. În toate ramurile și direcțiile vieții, Biblia își pune pecetea ei, pecetea vieții celei adevărate. Lucrul acesta se poate vedea și în direcția muncii. Biblia ne dă și pe creștinul harnic. Creștinul biblic este și om harnic, un om ce iubește munca și își câștigă traiul vieții prin muncă cinstită.
Adevărul acesta se vede și uitându-ne pe harta Europei și cercetând viața țărilor și a popoarelor biblice și a celor nebiblice. Toate țările biblice: Anglia, Elveția, Suedia, Norvegia, Germania, Statele Unite etc., sunt țări de muncă, sunt țări vestite în hărnicie și muncă. Dar cu mult mai scăzută este munca și hărnicia din țările nebiblice (Rusia, Balcani, Spania, Italia, Franța etc.).
Este proverbială trândăvia și lenea omului din Orient, ca și cea din Spania și din alte țări nebiblice din Occident.
Biblia a așezat și munca la locul și prețuirea ce i se cuvin. Numai un creștin de lume umblă să trăiască fără muncă, cu cât mai puțină muncă, umblă să trăiască cu fel de fel de apucături și înșelăciuni. Iar fuga aceasta de muncă, lenea aceasta, a zămislit și o mulțime de alte păcate. De aici s-a născut și hoția, adică furarea muncii altuia. Hoția totdeauna trăiește și înflorește numai între oamenii cei leneși. În acest înțeles zicea Apostolul Pavel: „Cel ce fură să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui, ca să aibă ce să dea celor lipsiți” (Efes 4, 28).
Iar cu hoția se țin de mână și pungășia, corupția, înșelătoria, crima și tot neamul lor cel rău. Unde înfloresc hoția, pungășia și corupția acolo e semn că lipsesc Biblia și munca - și sunt de față lenea și păcatul.
Cum stă țara noastră cu munca și lenea? Acolo suntem și noi între țările nebiblice. Concepția cea adevărată, cea biblică, despre muncă lipsește și la noi, atât jos, în popor, cât și sus, în lumea cărturarilor.
Țăranul nostru, în mare parte, vede în muncă o pedeapsă de care umblă să-și scape măcar copilul, făcându-l „domn” la oraș.
Iar sus, în lumea domnilor noștri, lenea își arată roadele ei și mai și. Însăși politica de partid, cu nesfârșitele ei partide și politicieni, constituie o grăitoare dovadă despre lene, despre silința de a trăi fără muncă cinstită. Ce să mai zicem apoi de rușinea cu bacșișul, mituirea, corupția de pe la ușile birourilor?
Toate acestea din lene și din păcat purced.
În timpul din urmă se vorbește mult de invazia, de primejdia străinilor. Ne acaparează străinii bogățiile. Dar - spunea foarte bine un învățat de-al nostru - însăși invazia străinilor este o dovadă despre lenea noastră. Căci speculantul poate pătrunde și prinde rădăcină numai acolo unde află lene și trândăvie.
Cu Oastea Domnului lucrăm și în direcția aceasta, pătrunzând în popor cu Biblia, căci Biblia are mare putere de a-l schimba pe om și viața lui.
Cu ajutorul Bibliei am creat pe țăranul cel nou, am creat „țărănimea cea nouă”, care, la rândul său, va crea țara cea nouă, România cea nouă. Prin Biblie s-a regenerat în veacurile trecute Anglia, devenind țara muncii, țara cinstei și țara vieții evanghelice.
Istoria va arăta, la vremea sa, ce a lucrat Oastea Domnului și în direcția aceasta.
Lenea și sărăcia
Lenea târăște după sine și sărăcia, iar sărăcia aduce în casa omului necaz, lipsă, trai rău și altele.
Unde sunt bani mulți și avere mare - spunea cineva - acolo, de cele mai multe ori, e de față și diavolul. Dar scriitorul nostru popular Anton Pann răspundea la asta: „Unde-i lene și sărăcie, acolo sunt nouăzeci și nouă de diavoli”.