Munca şi lenea în ţările biblice şi în cele nebiblice
Pr. Iosif Trifa - Munca și lenea
Biblia, Cartea lui Dumnezeu, a lucrat şi lucrează în lume şi în suflete într-un chip extraordinar. Biblia are puterea tainică, cerească, de a-l schimba pe om, de a-l desăvârşi, de a-l face om adevărat, cum s-ar zice.
Adâncirea în Biblie dă pe omul întreg aşa cum l-a creat Dumnezeu. În toate ramurile şi direcţiile vieţii, Biblia îşi pune pecetea ei, pecetea vieţii celei adevărate. Lucrul acesta se poate vedea şi în direcţia muncii. Biblia ne dă şi pe creştinul harnic. Creştinul biblic este şi om harnic, un om ce iubeşte munca şi îşi câştigă traiul vieţii prin muncă cinstită.
Adevărul acesta se vede şi uitându-ne pe harta Europei şi cercetând viaţa ţărilor şi a popoarelor biblice şi a celor nebiblice. Toate ţările biblice: Anglia, Elveţia, Suedia, Norvegia, Germania, Statele Unite etc., sunt ţări de muncă, sunt ţări vestite în hărnicie şi muncă. Dar cu mult mai scăzută este munca şi hărnicia din ţările nebiblice (Rusia, Balcani, Spania, Italia, Franţa etc.).
Este proverbială trândăvia şi lenea omului din Orient, ca şi cea din Spania şi din alte ţări nebiblice din Occident.
Biblia a aşezat şi munca la locul şi preţuirea ce i se cuvin. Numai un creştin de lume umblă să trăiască fără muncă, cu cât mai puţină muncă, umblă să trăiască cu fel de fel de apucături şi înşelăciuni. Iar fuga aceasta de muncă, lenea aceasta, a zămislit şi o mulţime de alte păcate. De aici s-a născut şi hoţia, adică furarea muncii altuia. Hoţia totdeauna trăieşte şi înfloreşte numai între oamenii cei leneşi. În acest înţeles zicea Apostolul Pavel: „Cel ce fură să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui, ca să aibă ce să dea celor lipsiţi” (Efes 4, 28).
Iar cu hoţia se ţin de mână şi pungăşia, corupţia, înşelătoria, crima şi tot neamul lor cel rău. Unde înfloresc hoţia, pungăşia şi corupţia acolo e semn că lipsesc Biblia şi munca - şi sunt de faţă lenea şi păcatul.
Cum stă ţara noastră cu munca şi lenea? Acolo suntem şi noi între ţările nebiblice. Concepţia cea adevărată, cea biblică, despre muncă lipseşte şi la noi, atât jos, în popor, cât şi sus, în lumea cărturarilor.
Ţăranul nostru, în mare parte, vede în muncă o pedeapsă de care umblă să-şi scape măcar copilul, făcându-l „domn” la oraş.
Iar sus, în lumea domnilor noştri, lenea îşi arată roadele ei şi mai şi. Însăşi politica de partid, cu nesfârşitele ei partide şi politicieni, constituie o grăitoare dovadă despre lene, despre silinţa de a trăi fără muncă cinstită. Ce să mai zicem apoi de ruşinea cu bacşişul, mituirea, corupţia de pe la uşile birourilor?
Toate acestea din lene şi din păcat purced.
În timpul din urmă se vorbeşte mult de invazia, de primejdia străinilor. Ne acaparează străinii bogăţiile. Dar - spunea foarte bine un învăţat de-al nostru - însăşi invazia străinilor este o dovadă despre lenea noastră. Căci speculantul poate pătrunde şi prinde rădăcină numai acolo unde află lene şi trândăvie.
Cu Oastea Domnului lucrăm şi în direcţia aceasta, pătrunzând în popor cu Biblia, căci Biblia are mare putere de a-l schimba pe om şi viaţa lui.
Cu ajutorul Bibliei am creat pe ţăranul cel nou, am creat „ţărănimea cea nouă”, care, la rândul său, va crea ţara cea nouă, România cea nouă. Prin Biblie s-a regenerat în veacurile trecute Anglia, devenind ţara muncii, ţara cinstei şi ţara vieţii evanghelice.
Istoria va arăta, la vremea sa, ce a lucrat Oastea Domnului şi în direcţia aceasta.
Lenea și sărăcia
Lenea târăşte după sine şi sărăcia, iar sărăcia aduce în casa omului necaz, lipsă, trai rău şi altele.
Unde sunt bani mulţi şi avere mare - spunea cineva - acolo, de cele mai multe ori, e de faţă şi diavolul. Dar scriitorul nostru popular Anton Pann răspundea la asta: „Unde-i lene şi sărăcie, acolo sunt nouăzeci şi nouă de diavoli”.