Munca și păcatul
Pr. Iosif Trifa - Munca și lenea
Pilda unui seceriș lumesc
„În ziua de 11 iulie, s-a mai ținut la noi în sat (și, durere!, tocmai la părintele unit) o clacă de secerat grâu, cu peste 35 de persoane, la care părintele le-a adus trei muzicanți, pe care i-a pus înaintea secerătorilor să le cânte întruna. Iar secerătorii n-au mai încetat toată ziua de a cânta tot felul de cântece murdare și porcoase.
Asta era mulțămita ce se aducea către Cel ce trimite ploaia binecuvântată și aducătoare de rod, către Cel ce trimite ploaie timpurie și ploaie târzie.
Ce durere era pentru mine când mă gândeam la claca noastră de ieri, cea duhovnicească, și când priveam pe cea de astăzi pe care am auzit-o toată ziua de acasă. Căci ei secerau în grădina parohială și eram aproape.
Ce mă durea când vedeam pe micuții copilași de prin sat alergând ca să „se lumineze” și ei din „lumina” scripcarilor. Și mă gândeam câtă deosebire este între secerătorii lui Boaz și aceștia. Ce frumos i-a salutat Boaz pe secerători, cu cuvintele: «Domnul să fie cu voi!» Iar ei au răspuns: «Domnul să te binecuvânteze!» (Rut 2, 4). Iar acum, muzicanți și tot felul de vorbe murdare, la secerișul grâului din care se aduce Sfânta Jertfă! Așa ceva n-am mai pomenit!
Într-o foaie, am citit cum un mare învățat olandez spunea că pe timpul primilor creștini țarina era declarată ca loc sfânt, peste care s-au revărsat binecuvântările lui Dumnezeu. Și era oprit și chiar numai să intre în țarină muzică sau cântece lumești sau altceva, decât numai rugăciuni și slujbe sfinte de câte 4 ori pe an. Iar azi... cu muzicanți în fruntea secerătorilor!...
Când scriu aceste rânduri e sâmbătă seara, e noapte târziu, ora 11:45, iar în curtea și șura «luminătorului» se aud tropote de joc și bucurii, cum le numesc ei. Curat Babilon și Sodomă! Rămân sărutându-Vă mâinile cu dragoste frățească.”
I. MUREȘAN, ostaș,
Chiuiești - Someș