N-am vrut să fiu

N-am vrut să fiu ca apa ce, dusă, nu mai vine

nici ca și norii toamnei ce trec și nu mai vin

nici ca un vis ce pleacă uitându-și visătorul

nici ca nimic ce lasă un neîntors alin...

- Am vrut, ca rândunica, să-ntorc de orice dată

c-o nouă primăvară la locul neuitat,

ca soarele ce-ntoarce în orice dimineață

c-o față fericită spre unde-i așteptat...

- Dar n-am fost ca nici una din câte pot să plece

ci-am fost cum e iubirea cu foc ascuns și mut

ce nu se poate smulge să plece niciodată

ci arde pân-la moarte tot unde s-a născut.

... Atâția ani Isuse! - Câte plecări și lupte

iar eu sunt tot cu Tine mergând spre-același Țel!...

acesta-i tot avutul ce mi-a rămas pe lume

dar tot ce-am dat păstrându-l, e fum pe lângă el...