Napoia mea Satano!
Traian Dorz - Cântarea Anilor
Napoia mea Satano, departe de la mine
voi umbre-ntunecate de vicleșug și ură,
nici revederea voastră să nu mă învenine
nici numele să-mi vină în minte sau în gură.
Doresc de-acum să seamăn în urma mea să crească
atâta bunătate și cânt și rugăciune
ca haruri să v-alunge, lumini să vă orbească
să mergeți în pustiuri, în gol și-n uscăciune.
Dar vai, cât încă-n lume umblarea mi-e pândită
veți fi mereu tortura ispitei pentru mine,
c-acestea-i ceasul vostru și bezna mea cumplită
în care-aveți putere spre tot ce nu e bine.
Să știți însă că vine adânca depărtare
a tot ce-i întuneric de tot ce e lumină
și-atunci ne va desparte o veșnică uitare
gheena vă va-nghite eternă și deplină!