Necazurile dinăuntru şi din afară
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Câtă vreme furtuna este în afară, iar între tine şi ea sunt pereţii groşi ai casei tale calde, poţi fi liniştit. Te retragi între pereţii tăi şi laşi furtuna să treacă. Ea trece şi nu-ţi pasă prea mult de ea. În casă ai căldura alor tăi.
Dar când furtuna este înăuntrul pereţilor tăi, atunci ce faci şi unde te retragi până se linişteşte?
2 - De furtuna din afară avem pereţii şi adăpostul casei. De furtuna dinăuntru avem pereţii tăcerii şi adăpostul rugăciunii. Acolo ne putem retrage şi adăposti, până trece. Acolo vom avea căldura şi prezenţa Domnului Isus.
3 - Necazurile din afară pot fi oricât de multe şi oricât de mari, căci dacă înăuntrul sufletului nostru, al familiei noastre, ori al adunării noastre avem pace, armonie şi dragoste, nimic nu ne poate face rău - ci numai bine.
4 - Răul cel mare este atunci când necazurile se ivesc înăuntru. Când pătrunde în suflet o ispită, în familie un păcat, în adunare un dezbinător.
Atunci dacă nimeni nu veghează, dacă nimeni nu sare să biruie ispita, să scoată păcatul, să alunge dezbinătorul - tot ce ai adunat cu ani de muncă, de lacrimi şi de jertfe, poţi pierde într-o zi, într-un ceas, într-o clipă chiar.
5 - Împotriva oricărui necaz dinăuntru, mijlocul cel mai biruitor este răbdarea. Răbdarea faţă de ispita mea, răbdarea faţă de slăbiciunile alor mei, răbdarea faţă de nepriceperea fraţilor. Căci este scris: necazul aduce răbdarea. Răbdarea aduce biruinţă în încercări iar biruinţa aceasta aduce nădejde (Rom. 5, 3-5). Iar lupta aceasta nu este prea grea.
6 - Împotriva oricărui necaz din afară însă trebuie lupta. Lupta cu ispitele fireşti. Lupta cu defectele sufleteşti. Lupta cu dezbinătorii duhovniceşti...
Iar lupta aceasta este cea mai grea şi mai dureroasă.
7 - Binecuvântat să fie Domnul care nu lasă ca aceste cazuri să năvălească deodată asupra noastră. Când vine unul, încetează celălalt. Altfel am fi doborâţi.
8 - Când vin necazurile din afară de obicei încetează cele dinăuntru. Problemele personale, sau din familie, ori din adunare se amână sau dispar de tot îndată ce vine o încercare a omului, a familiei ori a adunării sale.
Numai astfel ne putem concentra puterile pe un singur front.
9 - Dar îndată ce încetează luptele dinăuntru, când revin puterile, când se împacă familia, când se reface adunarea, - să ne aşteptăm la luptele din afară.
Ispititorul nu odihneşte niciodată, el atacă mereu când pe un front când pe celălalt.
10 - De aceea omul lui Dumnezeu trebuie să fie treaz oricând şi înarmat totdeauna, stând gata atât pentru apărare înăuntru cât şi pentru atac în afară, oricare ar veni.
11 - În amândouă aceste feluri de luptă avem nevoie de harul şi puterea Duhului Sfânt care ne întăreşte atenţia, adică vegherea şi rugăciunea atât pentru o luptă cât şi pentru cealaltă.
Vegheaţi, spune Domnul - şi rugaţi-vă (Marcu 13, 33-37). Vegheaţi pentru luptele dinăuntru şi rugaţi-vă pentru luptele din afară.
12 - Îţi creşte inima ca o pâine caldă când vezi sufletele venind cu mulţimea la ascultarea şi primirea legământului cu Dumnezeu, sorbind cu nesaţ Cuvântul şi cântând cu lacrimi cântările... Suntem ca nebuni de bucurie văzând cum creşte numărul şi dragostea copiilor lui Dumnezeu în poporul nostru - chiar şi în faţa potrivnicilor Lui.
13 - Dar este o vreme pentru lucrarea înăuntru şi atunci avem nevoie de pacea în afară.
14 - Însă în pacea dinăuntru se ivesc adeseori ispite în trupuri, păcate în familii şi dezbinări în adunare.
Atunci trebuie neapărat să vină curăţirea prin luptele din afară. Atunci vine cernerea amenzilor, vine cuptorul prigonirilor, vine necazul vrăjmaşilor în care se face alegerea, limpezirea, ordinea în via Domnului.
15 - De aceea în vremea libertăţii din afară să veghem şi să avem grijă că atunci dau năvală în mrejele Domnului nu numai peşti buni, ci şi reptile rele.
Nu le poţi opri să nu intre, dar după ce au intrat este nevoie să-l întrebe cineva pe fiecare nou venit cam pentru ce a intrat acolo şi ce caută.
16 - O adunare fără îngrijitor este ca o vie fără paznic şi ca un staul fără câini. Vine cine vrea, ia cât poate şi duce unde ştie.
Ce se va alege de via asta, de staulul acesta, de adunarea aceasta cât mai curând, - dacă nu prăpădul?
Şi ce va zice Stăpânul atunci despre cei ce trebuiau să vegheze înăuntru şi să lupte în afară?
17 - Fraţilor şi părinţilor, - de casa voastră, de via voastră şi de turma voastră cum grijiţi?
Lăsaţi oare poarta deschisă, gardul rupt şi uşa aruncată să intre oricine, să facă orice, să ia oricât? Desigur că în ale voastre nu...
Atunci în casa Domnului, în turma Domnului, în adunarea Domnului de ce nu faceţi măcar cât în ale voastre?
18 - În vremile de necaz plătim cu toţii prin suferinţă ceea ce acei mai slabi dintre noi am păcătuit şi am pierdut prin lenevie. Suferinţa trebuie să ţină peste tot până când nepăsarea este ispăşită iar pierderile recuperate... Ori prin unii ori prin alţii.
19 - În vremile de bucurie suntem binecuvântaţi pentru vegherea şi rugăciunea celor mai tari dintre noi care în vremea necazului au răbdat şi s-au rugat, în ispite au vegheat, în căderi au rezistat, în jertfe au plătit...
Până când dobânzile celor tari se pierd iarăşi în deficitele altor slabi.
20 - Doamne şi Dumnezeul nostru, Te rugăm păstrează o dreaptă măsură în toate cele ce vin şi trec peste noi. Nu lăsa să ţină prea mult nici libertatea ca să ne lenevim de tot şi să nu pierim.
Dar nu lăsa să ţină prea mult nici prigonirea ca să nu ne împuţinăm de tot, şi să nu deznădăjduim.
Amin.