Necazurile dinăuntru și din afară
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Câtă vreme furtuna este în afară, iar între tine și ea sunt pereții groși ai casei tale calde, poți fi liniștit. Te retragi între pereții tăi și lași furtuna să treacă. Ea trece și nu-ți pasă prea mult de ea. În casă ai căldura alor tăi.
Dar când furtuna este înăuntrul pereților tăi, atunci ce faci și unde te retragi până se liniștește?
2 - De furtuna din afară avem pereții și adăpostul casei. De furtuna dinăuntru avem pereții tăcerii și adăpostul rugăciunii. Acolo ne putem retrage și adăposti, până trece. Acolo vom avea căldura și prezența Domnului Isus.
3 - Necazurile din afară pot fi oricât de multe și oricât de mari, căci dacă înăuntrul sufletului nostru, al familiei noastre, ori al adunării noastre avem pace, armonie și dragoste, nimic nu ne poate face rău - ci numai bine.
4 - Răul cel mare este atunci când necazurile se ivesc înăuntru. Când pătrunde în suflet o ispită, în familie un păcat, în adunare un dezbinător.
Atunci dacă nimeni nu veghează, dacă nimeni nu sare să biruie ispita, să scoată păcatul, să alunge dezbinătorul - tot ce ai adunat cu ani de muncă, de lacrimi și de jertfe, poți pierde într-o zi, într-un ceas, într-o clipă chiar.
5 - Împotriva oricărui necaz dinăuntru, mijlocul cel mai biruitor este răbdarea. Răbdarea față de ispita mea, răbdarea față de slăbiciunile alor mei, răbdarea față de nepriceperea fraților. Căci este scris: necazul aduce răbdarea. Răbdarea aduce biruință în încercări iar biruința aceasta aduce nădejde (Rom. 5, 3-5). Iar lupta aceasta nu este prea grea.
6 - Împotriva oricărui necaz din afară însă trebuie lupta. Lupta cu ispitele firești. Lupta cu defectele sufletești. Lupta cu dezbinătorii duhovnicești...
Iar lupta aceasta este cea mai grea și mai dureroasă.
7 - Binecuvântat să fie Domnul care nu lasă ca aceste cazuri să năvălească deodată asupra noastră. Când vine unul, încetează celălalt. Altfel am fi doborâți.
8 - Când vin necazurile din afară de obicei încetează cele dinăuntru. Problemele personale, sau din familie, ori din adunare se amână sau dispar de tot îndată ce vine o încercare a omului, a familiei ori a adunării sale.
Numai astfel ne putem concentra puterile pe un singur front.
9 - Dar îndată ce încetează luptele dinăuntru, când revin puterile, când se împacă familia, când se reface adunarea, - să ne așteptăm la luptele din afară.
Ispititorul nu odihnește niciodată, el atacă mereu când pe un front când pe celălalt.
10 - De aceea omul lui Dumnezeu trebuie să fie treaz oricând și înarmat totdeauna, stând gata atât pentru apărare înăuntru cât și pentru atac în afară, oricare ar veni.
11 - În amândouă aceste feluri de luptă avem nevoie de harul și puterea Duhului Sfânt care ne întărește atenția, adică vegherea și rugăciunea atât pentru o luptă cât și pentru cealaltă.
Vegheați, spune Domnul - și rugați-vă (Marcu 13, 33-37). Vegheați pentru luptele dinăuntru și rugați-vă pentru luptele din afară.
12 - Îți crește inima ca o pâine caldă când vezi sufletele venind cu mulțimea la ascultarea și primirea legământului cu Dumnezeu, sorbind cu nesaț Cuvântul și cântând cu lacrimi cântările... Suntem ca nebuni de bucurie văzând cum crește numărul și dragostea copiilor lui Dumnezeu în poporul nostru - chiar și în fața potrivnicilor Lui.
13 - Dar este o vreme pentru lucrarea înăuntru și atunci avem nevoie de pacea în afară.
14 - Însă în pacea dinăuntru se ivesc adeseori ispite în trupuri, păcate în familii și dezbinări în adunare.
Atunci trebuie neapărat să vină curățirea prin luptele din afară. Atunci vine cernerea amenzilor, vine cuptorul prigonirilor, vine necazul vrăjmașilor în care se face alegerea, limpezirea, ordinea în via Domnului.
15 - De aceea în vremea libertății din afară să veghem și să avem grijă că atunci dau năvală în mrejele Domnului nu numai pești buni, ci și reptile rele.
Nu le poți opri să nu intre, dar după ce au intrat este nevoie să-l întrebe cineva pe fiecare nou venit cam pentru ce a intrat acolo și ce caută.
16 - O adunare fără îngrijitor este ca o vie fără paznic și ca un staul fără câini. Vine cine vrea, ia cât poate și duce unde știe.
Ce se va alege de via asta, de staulul acesta, de adunarea aceasta cât mai curând, - dacă nu prăpădul?
Și ce va zice Stăpânul atunci despre cei ce trebuiau să vegheze înăuntru și să lupte în afară?
17 - Fraților și părinților, - de casa voastră, de via voastră și de turma voastră cum grijiți?
Lăsați oare poarta deschisă, gardul rupt și ușa aruncată să intre oricine, să facă orice, să ia oricât? Desigur că în ale voastre nu...
Atunci în casa Domnului, în turma Domnului, în adunarea Domnului de ce nu faceți măcar cât în ale voastre?
18 - În vremile de necaz plătim cu toții prin suferință ceea ce acei mai slabi dintre noi am păcătuit și am pierdut prin lenevie. Suferința trebuie să țină peste tot până când nepăsarea este ispășită iar pierderile recuperate... Ori prin unii ori prin alții.
19 - În vremile de bucurie suntem binecuvântați pentru vegherea și rugăciunea celor mai tari dintre noi care în vremea necazului au răbdat și s-au rugat, în ispite au vegheat, în căderi au rezistat, în jertfe au plătit...
Până când dobânzile celor tari se pierd iarăși în deficitele altor slabi.
20 - Doamne și Dumnezeul nostru, Te rugăm păstrează o dreaptă măsură în toate cele ce vin și trec peste noi. Nu lăsa să țină prea mult nici libertatea ca să ne lenevim de tot și să nu pierim.
Dar nu lăsa să țină prea mult nici prigonirea ca să nu ne împuținăm de tot, și să nu deznădăjduim.
Amin.