Când L-au zărit preoții cei mai de seamă și aprozii, au început să strige: Răstignește-l! Răstignește-l! Luați-L voi și răstigniți-L, le-a zis Pilat, căci eu nu găsesc nici o vină în El.
Adevărurile la care medităm acum ne umplu inima cu cele mai dureroase și amare constatări despre răutatea inimii omenești. Ceea ce s-a spus demult că inima omului este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea - se adeverește mereu (Ieremia 17, 9).
Ura îl face pe om mai crud ca o fiară.
Iată ce priveliște fioroasă și dezgustătoare ni se înfățișează acum: o gloată înnebunită de ură și însetată de sânge, urlă, se agită, răcnește și țipă, ațâțată de preoții ei cei mai mari și de aprozii lor, arătând cu pumnii strânși spre Isus și cerând lui Pilat: Răstignește-L, Răstignește-L!
Arhiereii cei mai mari, în rând cu aprozii... Ce rușine și ce degradare!
Se pregăteau să mănânce Paștile... - și doar cu câteva ceasuri înaintea acestui mare Praznic al Izbăvirii, ei stăruiau cerând condamnarea unui Nevinovat și Sfânt.
Ce orbie și ce crimă!
La intrarea într-un mare circ, în care se puteau vedea multe fiare sălbatice, o asociație de credincioși a așezat un afiș pe care scria: aici, în partea dreaptă, se poate vedea cea mai crudă dintre fiarele lumii. Oamenii se înghesuiau în partea aceea, să vadă fiara cea mai crudă din lume. Dar acolo era numai o oglindă, în care fiecare privitor se putea vedea pe sine însuși. Dedesubtul acestei oglinzi era scris versetul: Oricine urăște pe fratele său este un ucigaș (1 Ioan 3, 15).
Astfel oamenilor li se dădea prilejul să se cerceteze fiecare pe sine însuși în lumina Cuvântului Dumnezeiesc, spre a vedea ce amar adevăr cuprindea acel afiș.
Toată istoria omenirii este plină de cruzimile și sfâșierile acestei fiare fioroase contra semenului său, care este omul. Și lucrurile nu s-au schimbat în nimic spre bine nici astăzi, cu tot progresul cu care îi tot place acestei fiare să se laude amăgindu-se.
E de-ajuns să privești războaiele de jaf care nu mai încetează, ale celor tari asupra celor slabi. Mijloacele de asuprire ale celor mari asupra celor mici. Formele de subjugare și înrobire ale celor culți asupra celor desculți - și se va vedea ușor că fiara nu și-a schimbat ci numai și-a perfecționat mijloacele de nimicire și colții de rupt.
Numai Hristos a avut și are puterea de a transforma fiara în frate, ucigașul în binefăcător și ura în iubire.
Nimeni altcineva decât Hristos n-a mai putut face astfel. Nici un erou n-a mai putut sta atât de liniștit în fața vrăjmașilor săi și să le sufere atât de mult, când putea să-i nimicească pe toți doar cu un gest.
Isus Singur a arătat că cel mai puternic este acela care poate să rabde mai mult.
O Doamne Isuse, toate virtuțile Tale au fost desăvârșite și au fost mari. Mare a fost mila Ta. Mare bunătatea. Mare blândețea. Mare înțelepciunea Ta. Dar în clipa aceasta ne cutremurăm cât de mare Îți este răbdarea Ta. Cât de neînțeles de mare este răbdarea Ta.
Ce nelegiuit și ce slăbănog e Pilat.
Este convins că Isus este nevinovat și totuși Îl bate și pune să-L chinuie spre a-I stoarce vreo declarație învinuitoare, care să-i ajute pe iudei să-și ajungă scopul lor ucigaș.
Aceasta este a treia oară la rând când Pilat declară în fața tuturora că nu găsește nici o vină în Isus. Și totuși mâinile lui sunt pline de Sângele Nevinovat al lui Isus bătut și chinuit de el. Chiar cuvintele sale vor mărturisi împotriva faptelor sale. Acum și în vecii vecilor.
Tu, dragă suflete, ce faci cu Hristos? Ce spui despre El și cum te porți față de Evanghelia și Lucrarea Lui? Cum Îl afli tu pe Hristos? Ce atitudine iei față de El?
Dacă cuvintele lui Isus sunt adevărate - de ce nu le crezi?
Dacă Lucrarea și Calea Lui sunt sfinte, de ce nu le primești?
Dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Dumnezeu, de ce nu-L urmezi cu ascultare?
De ce Îl batjocorești cu purtările tale? Și de ce Îl chinui cu trăirea ta în păcat?
O, cât de strălucite adevăruri le putem nesocoti și noi. Cât de cutremurătoare lucruri nu vrem să le înțelegem! Și cât de unice prilejuri le pierdem pe totdeauna!
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Cu inimile strânse de durere privim făpturile înnebunite de furie, ale celor care cer răstignirea Ta.
Privim mâinile vinovate ale vândutului judecător, pline de sângele Tău nevinovat.
Și ne cutremurăm de răutatea oamenilor. Ne uimim de răbdarea Ta. Și ne închinăm cu o veșnică recunoștință înaintea Ta, preamărindu-Ți iubirea nespus mai mare decât toate acestea - iubirea prin care ne-ai mântuit sufletele noastre, ale celor care vrem să primim mântuirea Ta.
Amin.
+
Cine n-a-ndurat el însuși nedreptatea îndelung
n-are milă nici de alții când în strâmtoare-ajung.
Dar acel ce știe greul, însă după ce-a scăpat
chinuie nedrept pe alții - face-un înmiit păcat.