Nimiciri
Traian Dorz - Cântările Roadelor
Acel ce-a cercetat mai bine și mai adânc a spus cândva:
- Prietenia și Iubirea păstrați-o-n voi
și între voi.
Acestea sunt comori ce-n lume n-au nici pereche
și nici preț
dar focul nu arde bine decât când puneți pe el toți.
Atunci când numai unul pune
sau dacă numai unii pun
se stinge focul prieteniei
și focul dragostei curând
iar după ce s-a stins, adesea,
acolo nu mai arde-n veci
cu bucuria și lumina cu care-a ars acolo-ntâi.
Iubirea când se stinge-n ură
și prietenia-n nepăsare
nici o putere de pe lume nu le mai face cum au fost.
O, Prietenia și Iubirea, doar ele singure-au putut
să ne arate că sunt lucruri
mai scumpe decât lumea-ntreagă
și zile mai de preț ca toată viața dinaintea lor
și oameni care valorează
mai mult decât popoare-ntregi.
Dar vai ce face nepăsarea și ura din aceste bunuri
și din comori fără de care viața nu-i decât amar!
Cu câtă sete caută ura să nimicească tot ce-odată
era atât de drag și dulce
când dragostea ardea curată,
în toată lumea asta mare nu mai încap atunci cei doi
care-ncăpeau cândva pe-o bancă
și se-adăpau dintr-un pahar
nici unul nu se liniștește decât atuncea când îl știe
pe celălalt cât mai departe
și mai degrabă sub pământ.
Mai mult decât viața voastră păziți iubirea dintre voi
și părtășiile Credinței curate și adânci mereu
păstrați curată-nvățătura
ferindu-vă de tot ce-o strică
statornici țineți legământul
ce l-ați rostit întâiași dată
puneți pe focul lui cu toții,
re-mprospătându-le frumsețea
cu fericirea bucuriei, iertării și îmbrățișării.
Căci după ce
din vina voastră
s-or stinge-aceste flăcări sfinte
zadarnic veți vărsa amare suspine pe cenușa lor.
Nu-s lacrimi să le mai învie așa precum erau întâi.
Iar viața fără de acestea nu mai e viață,
- ci blestem!