Și noi am crezut, și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.
Puterea mărturisirii noastre și taina izbânzilor pentru noi, este că suntem convinși de ceea ce vorbim,
noi credem în ceea ce propovăduim altora,
noi spunem despre Hristos plini de o adâncă încredințare că El este Viu și că este Dumnezeu și Mântuitor Atotputernic.
Suntem încredințați că Hristos este, așa cum știm că este soarele pe cer. Chiar dacă noaptea sau norii ne împiedică acum să-l putem vedea!
Nimic pe lume nu ne poate face să ne îndoim de existența lui Hristos. Cum nu ne poate face să ne îndoim de propria noastră existență.
Noi am ajuns la cunoștința că Hristos este. Întâi prin Cuvântul Său. Apoi prin credință. Iar în urmă prin experiența personală, care ne-a dus la convingerea neclintită.
Prin Cuvântul Său am ajuns să aflăm despre Hristos.
Prin credință am ajuns la El.
Prin convingere am ajuns în El.
De aceea noi suntem deplin încredințați nu numai că Isus este Hristosul lui Dumnezeu. Dar și că El este Singurul Domn și Mântuitor. Fiindcă este Fiul Unic al lui Dumnezeu - Dumnezeu Însuși!...
Pentru că este Unica Jertfă de ispășire pentru păcate.
Pentru că în El este Viața, Lumina și Iubirea tuturor celor ce cred în El.
Pentru că este Singurul Mijlocitor între noi și Dumnezeu.
Pentru că este toată puterea și bucuria Bisericii Sale.
Toată Taina și Dragostea lui Dumnezeu
și toată credința și lupta noastră ar fi zadarnică fără El.
Numai când am ajuns la această convingere deplină, am simțit stânca sub picioarele noastre.
Numai atunci prăbușirea noastră s-a oprit.
Numai atunci am simțit liniștindu-se sufletul nostru și așezându-se în duhul nostru pacea.
Și numai atunci ni s-au potolit frământările conștiinței noastre pe deplin și pe totdeauna.
Căci prin Hristos noi am pătruns atunci dincolo de realitatea minții și sufletelor noastre. În realitățile veșnice ale Credinței și Duhului.
Hristos este acum pentru noi nu numai fereastră prin care să privim în cer,
sau ușă prin care noi intrăm acolo.
Ci este mai mult: ... este însuși cerul care a venit după noi, care ne-a cuprins și ne-a luat cu El în El.
Iar atâta timp cât trăim în dragoste și sfințenie, noi rămânem în Dumnezeu. Iar Dumnezeu rămâne în noi. Adică suntem totdeauna în locurile cerești în Hristos Isus.
Când va veni trecerea noastră în veșnicie, aceasta se va face dulce și liniștit, cum trece lumina de la luna care apune strălucită, la soarele care răsare nespus mai strălucitor.
Fără nici un întuneric.
Slava noastră Eternă, Dumnezeul nostru Etern și Bucuria noastră Eternă Isus Hristos,
Te privim plini de uimire și de recunoștință proșternuți la picioarele Tale,
fericiți și recunoscători căci ai binevoit să Te înduri și de noi învrednicindu-ne de revelația Ta.
Cu tot sufletul întins și larg deschis spre lumina Ta Te privim și ne adăpăm din Tine,
nemaidorind nimic altceva,
nici pentru trup nici pentru suflet:
harul Tău ne este de-ajuns.
Rămâi în noi deplin și adaugă mereu numărul nostru până când tot pământul va sta sub ploaia Luminii Tale,
transfigurat și fericit ca și Cerul,
binecuvântându-Te într-un singur mare imn de recunoștință și iubire veșnic și veșnic
Isuse, Isuse, Isuse.
Amin.
+
Cine-n cântec și-n iubire Îi slujește lui Hristos
fericit el duce-o viață totdeauna de folos,
când vom fi scăpați din lume, ele ne vor odihni
când vom învia, în ele veșnicia vom trăi.