Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.
Puterea mărturisirii noastre şi taina izbânzilor pentru noi, este că suntem convinşi de ceea ce vorbim,
noi credem în ceea ce propovăduim altora,
noi spunem despre Hristos plini de o adâncă încredinţare că El este Viu şi că este Dumnezeu şi Mântuitor Atotputernic.
Suntem încredinţaţi că Hristos este, aşa cum ştim că este soarele pe cer. Chiar dacă noaptea sau norii ne împiedică acum să-l putem vedea!
Nimic pe lume nu ne poate face să ne îndoim de existenţa lui Hristos. Cum nu ne poate face să ne îndoim de propria noastră existenţă.
Noi am ajuns la cunoştinţa că Hristos este. Întâi prin Cuvântul Său. Apoi prin credinţă. Iar în urmă prin experienţa personală, care ne-a dus la convingerea neclintită.
Prin Cuvântul Său am ajuns să aflăm despre Hristos.
Prin credinţă am ajuns la El.
Prin convingere am ajuns în El.
De aceea noi suntem deplin încredinţaţi nu numai că Isus este Hristosul lui Dumnezeu. Dar şi că El este Singurul Domn şi Mântuitor. Fiindcă este Fiul Unic al lui Dumnezeu - Dumnezeu Însuşi!...
Pentru că este Unica Jertfă de ispăşire pentru păcate.
Pentru că în El este Viaţa, Lumina şi Iubirea tuturor celor ce cred în El.
Pentru că este Singurul Mijlocitor între noi şi Dumnezeu.
Pentru că este toată puterea şi bucuria Bisericii Sale.
Toată Taina şi Dragostea lui Dumnezeu
şi toată credinţa şi lupta noastră ar fi zadarnică fără El.
Numai când am ajuns la această convingere deplină, am simţit stânca sub picioarele noastre.
Numai atunci prăbuşirea noastră s-a oprit.
Numai atunci am simţit liniştindu-se sufletul nostru şi aşezându-se în duhul nostru pacea.
Şi numai atunci ni s-au potolit frământările conştiinţei noastre pe deplin şi pe totdeauna.
Căci prin Hristos noi am pătruns atunci dincolo de realitatea minţii şi sufletelor noastre. În realităţile veşnice ale Credinţei şi Duhului.
Hristos este acum pentru noi nu numai fereastră prin care să privim în cer,
sau uşă prin care noi intrăm acolo.
Ci este mai mult: ... este însuşi cerul care a venit după noi, care ne-a cuprins şi ne-a luat cu El în El.
Iar atâta timp cât trăim în dragoste şi sfinţenie, noi rămânem în Dumnezeu. Iar Dumnezeu rămâne în noi. Adică suntem totdeauna în locurile cereşti în Hristos Isus.
Când va veni trecerea noastră în veşnicie, aceasta se va face dulce şi liniştit, cum trece lumina de la luna care apune strălucită, la soarele care răsare nespus mai strălucitor.
Fără nici un întuneric.
Slava noastră Eternă, Dumnezeul nostru Etern şi Bucuria noastră Eternă Isus Hristos,
Te privim plini de uimire şi de recunoştinţă proşternuţi la picioarele Tale,
fericiţi şi recunoscători căci ai binevoit să Te înduri şi de noi învrednicindu-ne de revelaţia Ta.
Cu tot sufletul întins şi larg deschis spre lumina Ta Te privim şi ne adăpăm din Tine,
nemaidorind nimic altceva,
nici pentru trup nici pentru suflet:
harul Tău ne este de-ajuns.
Rămâi în noi deplin şi adaugă mereu numărul nostru până când tot pământul va sta sub ploaia Luminii Tale,
transfigurat şi fericit ca şi Cerul,
binecuvântându-Te într-un singur mare imn de recunoştinţă şi iubire veşnic şi veşnic
Isuse, Isuse, Isuse.
Amin.
+
Cine-n cântec şi-n iubire Îi slujeşte lui Hristos
fericit el duce-o viaţă totdeauna de folos,
când vom fi scăpaţi din lume, ele ne vor odihni
când vom învia, în ele veşnicia vom trăi.