Norodul I-a răspuns: Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?
Felul cum asculţi are cea mai mare însemnătate în tot ce auzi.
Dacă asculţi atent, vei auzi adevărul.
Dacă asculţi distrat, vei auzi nimicuri.
Dacă asculţi rău, vei auzi minciuni.
Dacă asculţi vrăjmaş, vei auzi satanic.
Iată norodul acesta israelit, care văzuse semnele puterii Dumnezeieşti, arătate în faţa ochilor lor neîncrezători şi potrivnici,
care auzise cuvintele înţelepciunii Dumnezeieşti grăite în auzul lor într-un fel nemaiauzit până atunci,
şi simţea prezenţa luminii Dumnezeieşti peste Hristos, în faţa lor atât de puternică,
- şi totuşi se îndoiau.
Auziseră bine prin Lege, că Hristosul rămâne-n veac,
dar înţelesul minţii lor era atât de străin de adevăr din pricina neîncrederii în făgăduinţele lui Dumnezeu,
pentru că nu putem asculta cu credinţă cuvintele Sale.
- De ce nu puteţi înţelege vorbirea Mea? - le-a zis Isus, - şi tot El a şi răspuns:
Fiindcă, oricât de curată ar fi inima unui vorbitor, oricât de cinstite gândurile lui, oricât de sinceră ar fi inima,
şi oricât ar fi de bogat şi de luminos cuvântul lui,
- dacă mintea mulţimii care îl aude, este întunecată,
urechile nu vor înţelege, decât ceea ce se poate interpreta rău şi inima nu va primi decât tot aşa.
Dar oricât de puţin ar putea să cunoască şi să spună cineva, din ceea ce este Dumnezeu,
sufletul acela care ascultă cu gând curat, va înţelege totdeauna cu folos.
Primejdia de a se obişnui cu ceea ce auzi,
sau a-l dispreţui pe cel care vorbeşte,
te va face totdeauna să asculţi rău,
să înţelegi rău,
şi să te alegi cu răul.
Dacă vrei să nu-ţi pierzi degeaba timpul ascultării unei vorbiri, caută să fi atent la tot ce spune.
Căci atunci vei înţelege nu numai sunetul cuvintelor ci şi duhul şi gândul lor.
Atunci vei cunoaşte adevărul,
iar adevărul te va învăţa, sau te va trezi,
te va apropia sau te va îndepărta,
te va umbri pe veci cu duhul celui care vorbeşte sau te va rupe de el pe veci.
Căci cât de bine ar şti cuvintele lui să-i acopere gândurile, duhul vorbirii sale le va descoperi,
- numai ascultă-l bine!
Dragă frate iubitor al cuvintelor lui Hristos, ia seama cum vorbeşti acelora care vin să te asculte.
Vorbeşte-le totdeauna în aşa fel încât acei care te văd, să nu fie ispitiţi să înţeleagă altceva,
sau să nu fie în stare să nu poată înţelege nimic.
Dă-ţi toate silinţele ca totdeauna când vorbeşti să spui ceva clar, cinstit, curajos, convins, cald şi înţeles.
Pregăteşte-te totdeauna mai înainte de a vorbi,
- şi nu te ridica să vorbeşti dacă nu ai nimic precis să spui. E păcat de timpul tău şi mai ales al ascultătorilor.
Obişnuieşte-te să vorbeşti numai atâta până când ai ceva de spus apoi taci,
şi lasă cuvântul spus ca să lucreze în inimile celor ce-l aud.
Dar până când n-ai spus tot ce se cuvine spus, nu tăcea. Ascultătorii îţi arată că nici mai mult, dar nici mai puţin nu este bine.
Măsura corectă, ţi-o dă lumina lui Dumnezeu, dar şi feţele celor care te aud.
Numai mândria ta să nu te împiedice a le asculta pe acestea două când îţi spun: ajunge!
De aceea în timpul vorbirii tale, ascultă şi tu din când în când la Hristos, ce-ţi spune El,
şi gândeşte-te din când în când şi la cei care te ascultă,
priveşte şi fi atent tot timpul, la feţele celor care te aud.
Atunci vei şti precis ce să vorbeşti şi când să taci, căci după feţele lor se vede cum ascultă ceea ce spui tu.
Iar tu ascultătorule, cel care auzi, ia seama cum asculţi, ca să nu suceşti înţelesul Cuvântului Sfânt, ca nu cumva să spui ce n-a spus el, Cuvântul sau vorbitorul.
Dacă nu înţelegi nimic e rău.
Dar dacă înţelegi rău ceea ce a spus bine, aceasta este de o mie de ori mai rău.
Dacă e mare răspunderea celui care vorbeşte pentru ce vorbeşte, atunci este tot aşa de mare şi răspunderea celor care ascultă, de felul cum ascultă.
O, Dumnezeule al Înţelepciunii, fii binecuvântat,
căci Tu ne-ai dat nu numai Cuvântul Tău ci ne-ai dat şi puterea de a-L înţelege şi de a-L înfăptui,
numai noi să dorim din tot sufletul aceasta.
Te rugăm ajută-i minţii noastre să înţeleagă limpede voia Ta,
şi ajută-i inimii noastre să dorească cu tot dinadinsul să o împlinească cu fapta.
Te rugăm dăruieşte vorbitorilor Tăi un cuget curat şi o vorbire desluşită,
pentru ca să ne facă să înţelegem totdeauna corect Cuvântul Tău,
şi nu ne lăsa să cădem în mrejile pierzătoare ale celor răuvoitori, care cu vorbiri dulci şi amăgitoare umblă mereu să înşele inimile celor lesne crezători.
Iar când am înţeles vorbirea Ta ajută-ne să ne dăm toate silinţele să o împlinim cu fapta,
spre a ne bucura la capăt de bunăvoinţa Ta pe pământ,
iar în veşnicie de răsplata unei curate ascultări.
Amin.