Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie, și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
Când un suflet, sau o adunare, sau un popor a ajuns să-L cunoască pe Hristos... Când a gustat dulceața cuvintelor Sale și dulceața părtășiei cu El,
niciodată nu se va mai putea mulțumi cu nimic altceva decât cu Hristos.
Nu se va putea hrăni și sătura cu nimic altceva decât cu Adevărul Lui și cu Cuvântul Cel substanțial și curat, proaspăt și bun, luminos și viu al lui Hristos.
Oriunde ar merge și oricine ar veni la acest popor,
oriunde și oricând ar fi,
oricine i-ar vorbi sau i-ar scrie,
sufletul care L-a cunoscut pe Hristos, sau adunarea sau poporul care L-a cunoscut, va băga îndată de seamă, dacă Hristos este acolo sau nu.
Dacă Hristos este în locul acela, în cuvântul acela, în inima aceea, sau nu este.
Va băga de seamă dacă Hristos este de față, sau lipsește din ceea ce i se îmbie.
Va băga de seamă cu ușurință și îndată.
Slăvit să fie Domnul căci acum și poporul nostru, în o mare parte a lui, a început să bage de seamă dacă este Hristos undeva sau dacă nu este.
Și dacă vede că nu-I, să alerge să-L afle pe Isus, la ucenicii Săi și în corabia Sa.
A fost o vreme când și poporului nostru i se putea spune orice, în Numele lui Isus. Poporul înghițea atunci orice și credea orice, fiindcă nu-L cunoștea pe Domnul și nu cunoștea Cuvântul Lui Cel Sfânt, Biblia.
Atunci orice fățarnic putea să predice verzi și uscate și să spună bietului popor neștiutor tot ce voia. Norodul fără cunoștința adevărată a lui Dumnezeu și fără lumina Cuvântului Său Cel Sfânt, nu băga de seamă că este înșelat, exploatat și păgubit.
Dar slăvit să fie Domnul, căci Duhul Sfânt a ridicat din milă față de norodul acesta, în mijlocul lui, Lucrarea duhovnicească și binecuvântată a Oastei Sale.
S-a îndurat Tatăl Ceresc și i-a trimis această binecuvântare.
S-a îndurat Domnul Isus Hristos să-i trimită acest vestitor al Său, acest trâmbițaș ceresc, care este Oastea Sa.
A venit un trimes ceresc care a băgat de seamă că poporul nostru nu-L cunoaște pe Dumnezeu, nu-L cunoaște pe Isus Hristos - părintele Iosif Trifa.
Cu o iubire, cu o râvnă, cu jertfa propriei vieți și cu mare putere de la Duhul Sfânt, omul acesta, apostolul acesta al poporului nostru, L-a făcut cunoscut pe Isus Hristos norodului nostru.
Lucrarea pe care acest trimes al lui Dumnezeu a făcut-o în țara noastră e mai mult decât o revoluție, o revelație.
E o dezrobire națională.
E un salt de o mărime neobișnuită de la superstiție până la har,
de la întuneric până la strălucire,
de la neștiință până la Adevăr,
de la cartea de visuri până la Biblia lui Hristos.
Aceasta s-a făcut prin omul acesta și prin Lucrarea aceasta
și pentru sute de mii, în câțiva ani.
Aproape nu-i sat în care să nu fi pătruns și să nu se fi aprins puternic flacăra aceasta luminând și primenind prin Isus Hristos viața și obiceiurile norodului acestuia. Izbăvindu-l încet dar sigur din întuneric.
O, dacă vrăjmașul nu i-ar fi dat așa de timpuriu lovituri nimicitoare, chiar astăzi, fața sufletească a poporului nostru ar fi alta, prin această Lucrare duhovnicească.
Adevărul însă răzbate tot mai adânc și mai luminos.
Poporul nostru adormit în păcate și neștiință începe și va începe să se trezească tot mai mult ca să cunoască pe Hristos.
A început să prindă gustul cel dulce al Cuvântului lui Dumnezeu, a început să cunoască Biblia, Cartea lui Dumnezeu. Să o iubească și să o trăiască. I s-a trezit gustul plăcerilor duhovnicești.
Iar acum poporul bagă de seamă, ceea ce înainte nu băga de seamă.
Acum știe ceea ce înainte nu știa.
Acum vede ceea ce înainte nu vedea.
Acum cunoaște unde este și unde nu este Hristos.
Dragii mei, dacă băgați de seamă că Hristos nu este undeva, nu stați nepăsători acolo fără El. Alergați să-L aflați și să-L dobândiți.
Iar după ce L-ați aflat veniți napoi cu El și arătați-L și celorlalți care stau și ei acolo fără să știe că nu-I.
Nu vă depărtați de cei care nu bagă de seamă că nu sunt cu Dumnezeu, ci vorbiți-le cu milă ca să-i luminați și pe ei, că știți că și voi ați fost așa cândva.
Sunt mulți care stau sărmanii în adunări și în credințe unde nu este Hristos.
Iar sufletul care niciodată nu L-a cunoscut pe Hristos și n-a gustat dulceața Lui, nu bagă de seamă că El nu este acolo.
Cred că dacă Biblia e pe masă, dacă forma este făcută, dacă gura se laudă, este și Hristos acolo, căci mincinosul se laudă.
Vai, cât de multe suflete nu bagă încă de seamă că Hristos lipsește din inima lor, din adunarea lor, din învățătura lor și secta lor.
Blândețea lipsește, căldura lipsește, iubirea lipsește,
curăția și smerenia, pacea și armonia,
lumina și adevărul, toate lipsesc...
Și nimeni nu bagă de seamă că Hristos nu este sabatul, nici spălarea picioarelor, nici botezuri și vorbiri în limbi amestecate, sau numai pomeni și mătănii...
Ci mult mai mult.
O, dacă nu cercetezi mereu, și dacă nu cercetezi cu grijă, se poate să nu bagi nici tu de seamă lipsa lui Hristos.
Cine doarme când trebuie să fie treaz,
cine nu ascultă cu băgare de seamă la ce se vorbește,
cine nu cunoaște care este glasul Păstorului Bun,
cine vorbește în timpul ascultării, cine caută numai distracții,
cine merge pe afară, sau umblă după apă sau mâncare,
cine se gândește la soție, la logodnic, la porci sau la ceas,
- acela nu bagă de seamă nicăieri și niciodată lipsa lui Isus. Ci își cheltuiește argintul timpului său zadarnic. Și va pieri fără Hristos.
Dar tu vorbitorule Îl arați oare sufletelor pe Hristos?
Cât vei trăi pe pământ arată-L oamenilor numai pe Hristos.
Căci norodul după El tânjește, de El are nevoie, pe El Îl caută.
Dacă nu-L arați pe Hristos norodul va băga de seamă curând.
Te va judeca aspru, și apoi te va părăsi pe tine, ca să se ducă să-L caute acolo unde va auzi că Se află El.
Doamne și Dumnezeul nostru,
Te rugăm ai milă de poporul nostru și nu-l lăsa să rămână și să trăiască fără Tine.
Dăruiește-i vreme de har și prin puterea Duhului Sfânt, ridică-i trezitori puternici,
pentru ca prin Cuvântul Tău Cel Viu să-l întoarcă la Tine și să-l ridice la o înaltă cunoaștere și trăire cu Tine,
prin Evanghelia Ta și Biserica lui.
Amin.
+
Oastea Domnului este o mișcare de renaștere sufletească pentru a opri răul de la izvor
și a porni binele tot de acolo de la Isus Mântuitorul.
Oastea Domnului pune tot apăsul pe renașterea cea sufletească,
pe trăirea unei vieți noi cu Hristos,
pe adâncirea trăirii sufletești în Evanghelia Mântuitorului.
Fără aceasta, toate regulile, regulamentele și poruncile sunt sarcini grele de purtat.
Oastea Domnului s-a născut în mijlocul Bisericii noastre și în mijlocul poporului nostru.
Ea trebuie să rămână o flacără sfântă de credință în Biserică.
Și o lumină binefăcătoare în poporul nostru.
Numai așa își va împlini cu adevărat solia ei...
Păr. Iosif Trifa.