Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie, şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
Când un suflet, sau o adunare, sau un popor a ajuns să-L cunoască pe Hristos... Când a gustat dulceaţa cuvintelor Sale şi dulceaţa părtăşiei cu El,
niciodată nu se va mai putea mulţumi cu nimic altceva decât cu Hristos.
Nu se va putea hrăni şi sătura cu nimic altceva decât cu Adevărul Lui şi cu Cuvântul Cel substanţial şi curat, proaspăt şi bun, luminos şi viu al lui Hristos.
Oriunde ar merge şi oricine ar veni la acest popor,
oriunde şi oricând ar fi,
oricine i-ar vorbi sau i-ar scrie,
sufletul care L-a cunoscut pe Hristos, sau adunarea sau poporul care L-a cunoscut, va băga îndată de seamă, dacă Hristos este acolo sau nu.
Dacă Hristos este în locul acela, în cuvântul acela, în inima aceea, sau nu este.
Va băga de seamă dacă Hristos este de faţă, sau lipseşte din ceea ce i se îmbie.
Va băga de seamă cu uşurinţă şi îndată.
Slăvit să fie Domnul căci acum şi poporul nostru, în o mare parte a lui, a început să bage de seamă dacă este Hristos undeva sau dacă nu este.
Şi dacă vede că nu-I, să alerge să-L afle pe Isus, la ucenicii Săi şi în corabia Sa.
A fost o vreme când şi poporului nostru i se putea spune orice, în Numele lui Isus. Poporul înghiţea atunci orice şi credea orice, fiindcă nu-L cunoştea pe Domnul şi nu cunoştea Cuvântul Lui Cel Sfânt, Biblia.
Atunci orice făţarnic putea să predice verzi şi uscate şi să spună bietului popor neştiutor tot ce voia. Norodul fără cunoştinţa adevărată a lui Dumnezeu şi fără lumina Cuvântului Său Cel Sfânt, nu băga de seamă că este înşelat, exploatat şi păgubit.
Dar slăvit să fie Domnul, căci Duhul Sfânt a ridicat din milă faţă de norodul acesta, în mijlocul lui, Lucrarea duhovnicească şi binecuvântată a Oastei Sale.
S-a îndurat Tatăl Ceresc şi i-a trimis această binecuvântare.
S-a îndurat Domnul Isus Hristos să-i trimită acest vestitor al Său, acest trâmbiţaş ceresc, care este Oastea Sa.
A venit un trimes ceresc care a băgat de seamă că poporul nostru nu-L cunoaşte pe Dumnezeu, nu-L cunoaşte pe Isus Hristos - părintele Iosif Trifa.
Cu o iubire, cu o râvnă, cu jertfa propriei vieţi şi cu mare putere de la Duhul Sfânt, omul acesta, apostolul acesta al poporului nostru, L-a făcut cunoscut pe Isus Hristos norodului nostru.
Lucrarea pe care acest trimes al lui Dumnezeu a făcut-o în ţara noastră e mai mult decât o revoluţie, o revelaţie.
E o dezrobire naţională.
E un salt de o mărime neobişnuită de la superstiţie până la har,
de la întuneric până la strălucire,
de la neştiinţă până la Adevăr,
de la cartea de visuri până la Biblia lui Hristos.
Aceasta s-a făcut prin omul acesta şi prin Lucrarea aceasta
şi pentru sute de mii, în câţiva ani.
Aproape nu-i sat în care să nu fi pătruns şi să nu se fi aprins puternic flacăra aceasta luminând şi primenind prin Isus Hristos viaţa şi obiceiurile norodului acestuia. Izbăvindu-l încet dar sigur din întuneric.
O, dacă vrăjmaşul nu i-ar fi dat aşa de timpuriu lovituri nimicitoare, chiar astăzi, faţa sufletească a poporului nostru ar fi alta, prin această Lucrare duhovnicească.
Adevărul însă răzbate tot mai adânc şi mai luminos.
Poporul nostru adormit în păcate şi neştiinţă începe şi va începe să se trezească tot mai mult ca să cunoască pe Hristos.
A început să prindă gustul cel dulce al Cuvântului lui Dumnezeu, a început să cunoască Biblia, Cartea lui Dumnezeu. Să o iubească şi să o trăiască. I s-a trezit gustul plăcerilor duhovniceşti.
Iar acum poporul bagă de seamă, ceea ce înainte nu băga de seamă.
Acum ştie ceea ce înainte nu ştia.
Acum vede ceea ce înainte nu vedea.
Acum cunoaşte unde este şi unde nu este Hristos.
Dragii mei, dacă băgaţi de seamă că Hristos nu este undeva, nu staţi nepăsători acolo fără El. Alergaţi să-L aflaţi şi să-L dobândiţi.
Iar după ce L-aţi aflat veniţi napoi cu El şi arătaţi-L şi celorlalţi care stau şi ei acolo fără să ştie că nu-I.
Nu vă depărtaţi de cei care nu bagă de seamă că nu sunt cu Dumnezeu, ci vorbiţi-le cu milă ca să-i luminaţi şi pe ei, că ştiţi că şi voi aţi fost aşa cândva.
Sunt mulţi care stau sărmanii în adunări şi în credinţe unde nu este Hristos.
Iar sufletul care niciodată nu L-a cunoscut pe Hristos şi n-a gustat dulceaţa Lui, nu bagă de seamă că El nu este acolo.
Cred că dacă Biblia e pe masă, dacă forma este făcută, dacă gura se laudă, este şi Hristos acolo, căci mincinosul se laudă.
Vai, cât de multe suflete nu bagă încă de seamă că Hristos lipseşte din inima lor, din adunarea lor, din învăţătura lor şi secta lor.
Blândeţea lipseşte, căldura lipseşte, iubirea lipseşte,
curăţia şi smerenia, pacea şi armonia,
lumina şi adevărul, toate lipsesc...
Şi nimeni nu bagă de seamă că Hristos nu este sabatul, nici spălarea picioarelor, nici botezuri şi vorbiri în limbi amestecate, sau numai pomeni şi mătănii...
Ci mult mai mult.
O, dacă nu cercetezi mereu, şi dacă nu cercetezi cu grijă, se poate să nu bagi nici tu de seamă lipsa lui Hristos.
Cine doarme când trebuie să fie treaz,
cine nu ascultă cu băgare de seamă la ce se vorbeşte,
cine nu cunoaşte care este glasul Păstorului Bun,
cine vorbeşte în timpul ascultării, cine caută numai distracţii,
cine merge pe afară, sau umblă după apă sau mâncare,
cine se gândeşte la soţie, la logodnic, la porci sau la ceas,
- acela nu bagă de seamă nicăieri şi niciodată lipsa lui Isus. Ci îşi cheltuieşte argintul timpului său zadarnic. Şi va pieri fără Hristos.
Dar tu vorbitorule Îl araţi oare sufletelor pe Hristos?
Cât vei trăi pe pământ arată-L oamenilor numai pe Hristos.
Căci norodul după El tânjeşte, de El are nevoie, pe El Îl caută.
Dacă nu-L araţi pe Hristos norodul va băga de seamă curând.
Te va judeca aspru, şi apoi te va părăsi pe tine, ca să se ducă să-L caute acolo unde va auzi că Se află El.
Doamne şi Dumnezeul nostru,
Te rugăm ai milă de poporul nostru şi nu-l lăsa să rămână şi să trăiască fără Tine.
Dăruieşte-i vreme de har şi prin puterea Duhului Sfânt, ridică-i trezitori puternici,
pentru ca prin Cuvântul Tău Cel Viu să-l întoarcă la Tine şi să-l ridice la o înaltă cunoaştere şi trăire cu Tine,
prin Evanghelia Ta şi Biserica lui.
Amin.
+
Oastea Domnului este o mişcare de renaştere sufletească pentru a opri răul de la izvor
şi a porni binele tot de acolo de la Isus Mântuitorul.
Oastea Domnului pune tot apăsul pe renaşterea cea sufletească,
pe trăirea unei vieţi noi cu Hristos,
pe adâncirea trăirii sufleteşti în Evanghelia Mântuitorului.
Fără aceasta, toate regulile, regulamentele şi poruncile sunt sarcini grele de purtat.
Oastea Domnului s-a născut în mijlocul Bisericii noastre şi în mijlocul poporului nostru.
Ea trebuie să rămână o flacără sfântă de credinţă în Biserică.
Şi o lumină binefăcătoare în poporul nostru.
Numai aşa îşi va împlini cu adevărat solia ei...
Păr. Iosif Trifa.