Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă şi nu lumii?
Domnul Isus a făcut mereu deosebirea între ai Săi şi lume. Ori de câte ori a vrut să vorbească despre iubire, despre supunerea şi despre ascultarea faţă de El, Isus i-a pus pe ai Lui de-o parte iar lumea de altă parte.
Ucenicii Lui le vor avea pe acestea, dar lumea nu va avea nici iubirea, nici supunerea şi nici ascultarea Lui.
În aceasta va fi deosebirea dintre ei şi lume, dintre cei ce vor a fi a lui Dumnezeu şi cei ce sunt ai lumii.
Ucenicii lui Hristos vor avea până la capătul vieţii lor în lume, semnul acesta: Îl vor iubi pe Hristos.
Iar lumea iarăşi va avea alt semn: Îl va urî pe Hristos.
Ucenicii Domnului Isus Îi vor fi supuşi Lui, lumea nu va iubi supunerea faţă de Dumnezeu.
Ucenicii Domnului vor duce o viaţă de ascultare faţă de voia Tatălui şi faţă de Cuvântul lui Hristos. Dar lumea nu va primi Cuvântul trăit. Şi nu va voi să umble în ascultarea Lui.
Dumnezeu Tatăl a iubit lumea atât de mult încât pe Singurul Său Fiu L-a dat pentru ca oricine crede în El, să nu moară ci să aibă viaţa veşnică (Ioan 3, 16).
Dar lumea L-a urât neîncetat atât de mult pe Dumnezeu, încât îndată ce L-a cunoscut pe Hristos că este Fiul lui Dumnezeu, a căutat să se scape cât mai repede de El, trimiţându-L înapoi la Cel ce L-a trimes, cu cea mai crudă moarte.
Fiindcă n-a vrut nici să creadă în El,
nici să I se supună,
nici să-L asculte.
Dumnezeu-Hristos, a iubit atât de mult lumea încât Şi-a trimis mereu pe toţi fiii Săi cei mai iubiţi şi mai buni, cu solia mântuitoare a Evangheliei Sale, la fiecare popor al lumii. Şi la fiecare generaţie a acestor popoare.
Dar lumea în majoritatea ei, în duhul ei şi în înfăţişarea ei - I-a rămas mereu potrivnică, nesupusă şi neascultătoare lui Hristos, făcând şi cu trimeşii Lui, ceea ce a făcut cu El.
Dumnezeu-Duhul Sfânt, a iubit atât de mult lumea, încât nu încetează prin Biserică să-i împartă neîncetat Cuvântul lui Dumnezeu şi harurile lui Hristos,
nu încetează să mijlocească pentru rugăciunile tuturor oamenilor, pentru viaţa şi pentru mântuirea lor.
- Dar lumea I-a rămas mereu Duhului Sfânt şi Îi rămâne mereu împotrivitoare, îndărătnică şi neprimitoare în ea însăşi. Prin duhul ei. Şi prin faptele ei, în tot ce poate se împotriveşte Duhului Sfânt, cu ură şi vrăjmăşie.
Iuda, ucenicul ascultător, supus şi iubitor al Domnului când întreabă pe Domnul Isus nu ştia atunci încă toate aceste lucruri.
Dar foarte curând le-a aflat şi el ca şi ceilalţi. Făcând cunoştinţă cu răspunsul lumii, la chemarea lui Dumnezeu: ura, prigonirea şi apoi moartea, pe care i le va arăta lumea.
Şi rând pe rând, toţi cei care au ascultat Cuvintele lui Dumnezeu, poruncile lui Hristos şi îndemnurile Duhului Sfânt, iubind pe Dumnezeu, supunându-I-se şi urmându-L cu ascultare, - venind la Hristos, au trebuit să iese din lume,
adică din numărul lumii
şi din felul lumii
şi din duhul şi firea lumii, care rămânea mereu vrăjmaşă cu Dumnezeu.
Dar rând pe rând, în măsura în care cei ieşiţi din lume se uneau cu Hristos, îndată aveau şi ei parte de soarta lui Hristos în mijlocul acestei lumi total vrăjmaşă şi faţă de ei ca faţă de El.
Marea mulţime a lumii, cu duhul ei cu tot, a fost mereu de-a stânga lui Hristos,
şi va rămâne mereu de-a stânga Lui,
până în clipa Marii Despărţiri Veşnice.
Iar cei care doresc mântuirea sufletului lor,
acei care voiesc să vadă cu bucurie Venirea Domnului lor în Ziua Judecăţii şi a Slavei Sale,
aceştia se vor alege mereu şi vor ieşi mereu şi până la sfârşit, din felul deşert, potrivnic şi neascultător de Hristos al lumii. Despărţindu-se de ea. Şi unindu-se cu Hristos. Prin iubirea Lui.
Ei vor avea aceeaşi soartă cu El aici pe pământ.
Dar şi în Cer.
Slavă Ţie Doamne Isuse Scumpul nostru Mântuitor,
care prin dragostea Tatălui ne-ai iubit atât de mult, că ai primit pentru noi să Te întrupezi, să pătimeşti şi să mori pe Cruce. Ca astfel să putem fi noi iertaţi şi mântuiţi de păcatele noastre.
Slavă Ţie.
Îţi mulţumim că n-ai încetat să iubeşti lumea. Îţi mulţumim că încă mai ai în mijlocul lumii multe suflete care Te vor asculta şi se vor alege venind la Tine şi rămânând lângă Tine.
Şi care ascultând cu dragoste Cuvântul Tău, Te vor urma pe Tine,
vor cânta Numele Tău
şi vor iubi Venirea Ta.
Din dragoste pentru acele suflete iubite şi curate, Te rugăm să mai ai milă şi de lumea care încă nu Te iubeşte.
Amin.
+
Omul bun întotdeauna se fereşte să se certe
iar pe cei care se ceartă, îi ajută să se ierte.
+
Omului bătrân, oriunde, să-i dai cinstea bătrâneţii
căci atunci afla-vei cinste şi tu-n căile vieţii.