Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă și nu lumii?
Domnul Isus a făcut mereu deosebirea între ai Săi și lume. Ori de câte ori a vrut să vorbească despre iubire, despre supunerea și despre ascultarea față de El, Isus i-a pus pe ai Lui de-o parte iar lumea de altă parte.
Ucenicii Lui le vor avea pe acestea, dar lumea nu va avea nici iubirea, nici supunerea și nici ascultarea Lui.
În aceasta va fi deosebirea dintre ei și lume, dintre cei ce vor a fi a lui Dumnezeu și cei ce sunt ai lumii.
Ucenicii lui Hristos vor avea până la capătul vieții lor în lume, semnul acesta: Îl vor iubi pe Hristos.
Iar lumea iarăși va avea alt semn: Îl va urî pe Hristos.
Ucenicii Domnului Isus Îi vor fi supuși Lui, lumea nu va iubi supunerea față de Dumnezeu.
Ucenicii Domnului vor duce o viață de ascultare față de voia Tatălui și față de Cuvântul lui Hristos. Dar lumea nu va primi Cuvântul trăit. Și nu va voi să umble în ascultarea Lui.
Dumnezeu Tatăl a iubit lumea atât de mult încât pe Singurul Său Fiu L-a dat pentru ca oricine crede în El, să nu moară ci să aibă viața veșnică (Ioan 3, 16).
Dar lumea L-a urât neîncetat atât de mult pe Dumnezeu, încât îndată ce L-a cunoscut pe Hristos că este Fiul lui Dumnezeu, a căutat să se scape cât mai repede de El, trimițându-L înapoi la Cel ce L-a trimes, cu cea mai crudă moarte.
Fiindcă n-a vrut nici să creadă în El,
nici să I se supună,
nici să-L asculte.
Dumnezeu-Hristos, a iubit atât de mult lumea încât Și-a trimis mereu pe toți fiii Săi cei mai iubiți și mai buni, cu solia mântuitoare a Evangheliei Sale, la fiecare popor al lumii. Și la fiecare generație a acestor popoare.
Dar lumea în majoritatea ei, în duhul ei și în înfățișarea ei - I-a rămas mereu potrivnică, nesupusă și neascultătoare lui Hristos, făcând și cu trimeșii Lui, ceea ce a făcut cu El.
Dumnezeu-Duhul Sfânt, a iubit atât de mult lumea, încât nu încetează prin Biserică să-i împartă neîncetat Cuvântul lui Dumnezeu și harurile lui Hristos,
nu încetează să mijlocească pentru rugăciunile tuturor oamenilor, pentru viața și pentru mântuirea lor.
- Dar lumea I-a rămas mereu Duhului Sfânt și Îi rămâne mereu împotrivitoare, îndărătnică și neprimitoare în ea însăși. Prin duhul ei. Și prin faptele ei, în tot ce poate se împotrivește Duhului Sfânt, cu ură și vrăjmășie.
Iuda, ucenicul ascultător, supus și iubitor al Domnului când întreabă pe Domnul Isus nu știa atunci încă toate aceste lucruri.
Dar foarte curând le-a aflat și el ca și ceilalți. Făcând cunoștință cu răspunsul lumii, la chemarea lui Dumnezeu: ura, prigonirea și apoi moartea, pe care i le va arăta lumea.
Și rând pe rând, toți cei care au ascultat Cuvintele lui Dumnezeu, poruncile lui Hristos și îndemnurile Duhului Sfânt, iubind pe Dumnezeu, supunându-I-se și urmându-L cu ascultare, - venind la Hristos, au trebuit să iese din lume,
adică din numărul lumii
și din felul lumii
și din duhul și firea lumii, care rămânea mereu vrăjmașă cu Dumnezeu.
Dar rând pe rând, în măsura în care cei ieșiți din lume se uneau cu Hristos, îndată aveau și ei parte de soarta lui Hristos în mijlocul acestei lumi total vrăjmașă și față de ei ca față de El.
Marea mulțime a lumii, cu duhul ei cu tot, a fost mereu de-a stânga lui Hristos,
și va rămâne mereu de-a stânga Lui,
până în clipa Marii Despărțiri Veșnice.
Iar cei care doresc mântuirea sufletului lor,
acei care voiesc să vadă cu bucurie Venirea Domnului lor în Ziua Judecății și a Slavei Sale,
aceștia se vor alege mereu și vor ieși mereu și până la sfârșit, din felul deșert, potrivnic și neascultător de Hristos al lumii. Despărțindu-se de ea. Și unindu-se cu Hristos. Prin iubirea Lui.
Ei vor avea aceeași soartă cu El aici pe pământ.
Dar și în Cer.
Slavă Ție Doamne Isuse Scumpul nostru Mântuitor,
care prin dragostea Tatălui ne-ai iubit atât de mult, că ai primit pentru noi să Te întrupezi, să pătimești și să mori pe Cruce. Ca astfel să putem fi noi iertați și mântuiți de păcatele noastre.
Slavă Ție.
Îți mulțumim că n-ai încetat să iubești lumea. Îți mulțumim că încă mai ai în mijlocul lumii multe suflete care Te vor asculta și se vor alege venind la Tine și rămânând lângă Tine.
Și care ascultând cu dragoste Cuvântul Tău, Te vor urma pe Tine,
vor cânta Numele Tău
și vor iubi Venirea Ta.
Din dragoste pentru acele suflete iubite și curate, Te rugăm să mai ai milă și de lumea care încă nu Te iubește.
Amin.
+
Omul bun întotdeauna se ferește să se certe
iar pe cei care se ceartă, îi ajută să se ierte.
+
Omului bătrân, oriunde, să-i dai cinstea bătrâneții
căci atunci afla-vei cinste și tu-n căile vieții.