Nu-i drumul spre
Traian Dorz - Hristos - Slava noastră
Nu-i drumul spre neprihănire
bătătorit, uşor şi lin
ci-i un urcuş de munci şi lupte
cu-nsângerări şi lacrimi plin.
Dar unde sfânta-ţi nevoinţă
învinge drumul cel mai greu
de-acolo înc-o năzuinţă
şi duhul tău e-n Dumnezeu.
Durerea-i preţul adâncirii
prin care-n Adevăr pătrunzi
dar tainelor Dumnezeirii
numa-n genunchi ştii să răspunzi.
Singurătatea e aripa
cu care zbori cel mai uşor
pân-la lumina şi la clipa
Dumnezeiescului fior.
Deschide-i drum singurătăţii
spre-al sufletului tău altar
predă-te rob al bunătăţii
- şi nu mai ai mai nalt hotar.
Aceasta te desparte-adesea
de cei cu care-ai vrea să fii
dar ce-ţi va da neprihănirea
e înmiit mai mult, să ştii.
+
Fiii mei precum lumina ochilor voi v-o păziţi
şi precum de foc şi apă, plini de teamă vă feriţi
şi precum de groaza morţii fugi şi scapi din orice foc
- mai mult ca de toate-acestea de păcat să vă feriţi
nici un rău şi niciodată, nimănui să nu-l doriţi
căci păcatul se răzbună totdeauna pe acel
care-l face-ntâi... şi răul, pe câţi umblă după el.