Nu-i drumul spre
Traian Dorz - Hristos - Slava noastră
Nu-i drumul spre neprihănire
bătătorit, ușor și lin
ci-i un urcuș de munci și lupte
cu-nsângerări și lacrimi plin.
Dar unde sfânta-ți nevoință
învinge drumul cel mai greu
de-acolo înc-o năzuință
și duhul tău e-n Dumnezeu.
Durerea-i prețul adâncirii
prin care-n Adevăr pătrunzi
dar tainelor Dumnezeirii
numa-n genunchi știi să răspunzi.
Singurătatea e aripa
cu care zbori cel mai ușor
pân-la lumina și la clipa
Dumnezeiescului fior.
Deschide-i drum singurătății
spre-al sufletului tău altar
predă-te rob al bunătății
- și nu mai ai mai nalt hotar.
Aceasta te desparte-adesea
de cei cu care-ai vrea să fii
dar ce-ți va da neprihănirea
e înmiit mai mult, să știi.
+
Fiii mei precum lumina ochilor voi v-o păziți
și precum de foc și apă, plini de teamă vă feriți
și precum de groaza morții fugi și scapi din orice foc
- mai mult ca de toate-acestea de păcat să vă feriți
nici un rău și niciodată, nimănui să nu-l doriți
căci păcatul se răzbună totdeauna pe acel
care-l face-ntâi... și răul, pe câți umblă după el.