Nu judecați după înfățișare, ci judecați după dreptate.
Când judeci după înfățișare totdeauna ești în primejdie să-L osândești pe Hristos.
Când judeci după înfățișare, adesea prigonești pe credincioșii Lui.
Găsești totdeauna pricină de poticnire la alții,
afli lucruri nepotrivite în Cuvântul lui Dumnezeu,
purtări nepotrivite la frați,
scăderi la vorbitori,
defecte la păstori...
Când judeci după înfățișare, ușor poți osândi pe un sfânt și lăuda pe un prefăcut.
Ușor poți vedea răul bine și binele rău, vezi duh ce este literă și literă ce este Duh,
vezi drept pe cel strâmb și strâmb pe cel drept.
Iar în felul acesta vei osândi totdeauna pe Hristos,
vei nesocoti totdeauna harul
și vei călca totdeauna voia lui Dumnezeu,
căci vei începe mereu cu privirea părții dinafară a blidului.
Te vei mulțumi cu îmbrăcămintea cuviincioasă și modestă, fără a te gândi că aceasta acoperă deseori trupuri dezgolite,
te vei mulțumi cu zâmbetele prefăcute și cu vorbele mieroase, fără să știi că acestea acopăr cea mai primejdioasă rătăcire duhovnicească.
E grozav uneori ce urâte inimi pot fi în frumoasele trupuri.
Te vei mulțumi cu purtările evlavioase, fără a te uita că acestea acopăr adesea mortăciuni sufletești.
Te vei mulțumi cu reguli frumoase,
cu programe și muzică frumoasă,
cu biserică și adunare îngrijită în exterior,
dar goală de iubire, goală de căldură, goală de putere, goală de părtășie, goală de sfințenie, goală de Hristos.
Goală de tot ce face farmecul și bucuria intimității frățești în Duhul Sfânt.
Goală de orice rod duhovnicesc.
O astfel de biserică, o astfel de adunare, ușor va ajunge apoi plină de dezbinări, de bârfiri, de certuri și de tot felul de păcate cunoscute și necunoscute, văzute și ascunse.
Înfățișarea dinafară însă, va fi mereu fără cusur.
Ochiul care se va opri la ceea ce se vede, va putea fi mulțumit.
Oare așa judecă și Dumnezeu?
Să fim înțeleși bine și nu rău: nu îndreptățim păcatul, nici dezordinea, nici stricăciunea de nici un fel și sub nici o formă. Nu le acoperim nici la noi nici la alții și nu le cruțăm, nici pe cele dinafară nici pe cele dinăuntru.
Dar cele dinăuntru sunt nespus mai primejdioase și mai vinovate.
Toți cei ce fac răul sunt vinovați, dar cei care făcându-l încearcă totuși să-l acopere cu litera sfântă, cu îmbrăcămintea cuviincioasă a îndreptării, cu forma îndeplinită și cu evlavie prefăcută, - sunt nespus mai vinovați.
Să fim cu foarte mare grijă când primejdia aceasta va fi cu noi sau între noi, sau în noi.
Nu vă înșelați privind numai la înfățișare, vorbind prea mult numai despre ea și oprindu-vă numai asupra ei.
Mărturisiți cu putere sufletelor pe Hristos, și nu încetați a face lucrul acesta nicicând, mai ales privind lăuntrul sufletelor.
Când vă luptați voi cu înfățișarea dinafară, adesea veți izbuti foarte puțin sau deloc. Firea pământească se apără chiar și cu versetele Duhului.
Dar când veți face ca Hristos să lupte cu aceste lucruri, biruința este asigurată, prin transformarea lăuntrică a oamenilor. Când se vindecă boala dinăuntru, ușor se vindecă apoi și în afară.
Voi să luptați mereu pentru a curăți partea dinăuntru a sufletelor, prin primirea lui Hristos, prin sfințirea duhului, prin vindecarea inimii,
căci în felul acesta, Hristos va face apoi cu ușurință și sigur, curățirea și a părții dinafară: îndreptarea purtărilor, cuvintelor, hainelor, părului...
Altfel rămâne totul numai o amăgire care poate înșela pe alții,
sau pe noi înșine,
dar nu pe Dumnezeu.
Doamne Isuse, Cunoscătorul adânc al tuturor celor ascunse,
curățește tot ce e rău din ascunsul nostru și tot ce este prefăcut și străin dintre noi.
Primenește mereu lăuntrul nostru prin puterea și lucrarea Cuvântului și a Duhului Sfânt,
iar nouă dăruiește-ne ochi curați și inimă hotărâtă, să vedem răul și să-l înlăturăm și din noi și dintre noi.
Pentru ca rădăcina de amărăciune să nu mai dea lăstari niciodată în afară,
ci să ferim întinarea celor neștiutori și nevinovați.
Amin.