Nu mă-nspăimânt!
Traian Dorz - Cântări de Drum
Nu mă-nspăimânt de drumul pe care merg curând
el nu-mi va fi-ntuneric ci numai strălucire
iubirea o să intre la mine surâzând
ca-n cea mai fericită şi dulce întâlnire.
Topi-mi-se-va Timpul într-un etern şuvoi
prin care voi străbate din veac în veac mai iute
prin stări mai fericite, mai nalte şi mai moi
urmând Desăvârşirii pe zări nestrăbătute.
- O, vuiete-ale lumii, ispite şi-ngroziri
demult nu mă-nspăimântă a voastre-ameninţări
puteţi zdrobi fiinţa trupeştii mele firi
căci sufletul mi-e liber, nebiruit şi tare.
Demult nu vă mai caut deşarte promisiuni
ce-aţi otrăvit odată atâtea zări din mine
ci liniştit mi-e zborul pe-aripi de rugăciuni
când mă-nveşmântă valuri de-armonii divine.
Cântarea rugăciunii spre ceruri când mi-o sui
le văd şi mai senine, mai largi şi mai curate
şi nu mi se opreşte decât în faţa Cui
mi-a dăruit aceste minuni nemăsurate.
... Recunoştinţă, numai recunoştinţă
s-aduc şi-n rugăciune şi-n lacrimi şi-n cântare
Eternă-nţelepciune ce-mi schimbi al morţii chin
în cea mai fericită şi sfântă Liberare!