Nu mai am
Traian Dorz - Cântările Eterne
Nu mai am decât Iubirea - singura oiţă
cu ea trec prin a pustiei gheaţă şi arşiţă
cu ea-mi încălzesc tăcerea şi-mi hrănesc cântarea
- Doamne, să nu mi-o sfâşie noaptea şi uitarea.
Şi nu am decât lumina lacrimii ascunse
cu ea-mi vindec usturimea inimii străpunse
cu ea-mi uşurez mustrarea prietenului rece
- Doamne, lunga nedreptate nu-mi lăsa s-o sece.
Şi nu am decât cântarea de fior şi jale
cu ea-mi duc singurătatea pe divina-Ţi cale
cu ea-mi umplu nehotarul dintre lut şi stele
- Doamne, fă să Te slăvească îngerii cu ele.
Şi nu am decât aceste prea puţine zile
lângă care-mi stă-nserarea numărându-mi-le
şi-mi stă sufletu-aşteptându-Ţi paşii mai aproape
cu sărutul liniştirii dulce pe pleoape.
Doamne, n-am decât acestea - celelalte toate
le-am lăsat de soare arse - şi de vânt luate
fericească-se cu ele cei ce-aruncă-n mine
mie lasă-mi numai astea - pân-ajung la Tine!