Nu mai am
Traian Dorz - Cântările Eterne
Nu mai am decât Iubirea - singura oiță
cu ea trec prin a pustiei gheață și arșiță
cu ea-mi încălzesc tăcerea și-mi hrănesc cântarea
- Doamne, să nu mi-o sfâșie noaptea și uitarea.
Și nu am decât lumina lacrimii ascunse
cu ea-mi vindec usturimea inimii străpunse
cu ea-mi ușurez mustrarea prietenului rece
- Doamne, lunga nedreptate nu-mi lăsa s-o sece.
Și nu am decât cântarea de fior și jale
cu ea-mi duc singurătatea pe divina-Ți cale
cu ea-mi umplu nehotarul dintre lut și stele
- Doamne, fă să Te slăvească îngerii cu ele.
Și nu am decât aceste prea puține zile
lângă care-mi stă-nserarea numărându-mi-le
și-mi stă sufletu-așteptându-Ți pașii mai aproape
cu sărutul liniștirii dulce pe pleoape.
Doamne, n-am decât acestea - celelalte toate
le-am lăsat de soare arse - și de vânt luate
fericească-se cu ele cei ce-aruncă-n mine
mie lasă-mi numai astea - pân-ajung la Tine!