Nu-mi acoperiţi mormântul

Nu-mi acoperiţi mormântul cu cununi, ci cu iubire

nu cununi am vrut în viaţă ci cântare şi-nfrăţire

căci cununile se uscă şi se şterg de ploi şi soare

dar iubirile curate sunt cununi nemuritoare.

Nici nu-mi scrieţi pe-a mea cruce data morţii-ntunecată

eu am fost născut din ceruri ca să nu mor niciodată,

nici să nu-mi spuneţi adio, ci-mi spuneţi la revedere

mâine vom cânta-mpreună la Întâia Înviere!

Eu mi-am pregătit o cruce şi un loc de-nmormântare

- crucea nu-i a mea, iar locul nu-i mormânt ci numai pare

pot muri în orice vreme şi-ngropat pot fi oriunde

cu o cruce, sau şi fără, - nici o groapă nu m-ascunde.

Voi trăi în orice cântec, - orice frunză-mi va fi soră

orice fir de iarbă - prieten, orice seară - auroră

orice foşnet - frate dulce, casă-mi va fi orice zare

căci prin toate trece veşnic harfa mea nemuritoare.

Drumul meu spre lumea asta l-am plătit cu cât pot duce

drumul meu spre cealaltă, l-a plătit Hristos pe Cruce

naşterea spre moartea asta mi-a putut fi cunoscută

naşterea spre Nemurire mi-e-n lumina neştiută.

Nici-o groapă de pe lume n-o s-acopere-n uitare

părtăşia ce-a-mpletit-o dragostea nemuritoare

nici o moarte de pe lume nu va nimici vreodată

viaţa ce-a trecut prin Soare cu Hristos împreunată.