Nu mi-am putut nălţa

Nu mi-am putut nălţa privirea

mereu spre Adevăr s-o ţin

dar gândul i-a pătruns iubirea

şi nu i-am fost nicicând străin.

N-am înţeles deplin în mine,

ades, porunca ce mi-ai spus

dar cât am înţeles, ştii bine

că-ntregul suflet mi l-am pus.

Şi n-am avut din bogăţie

prea mult să-Ţi dau îmbelşugat,

- dar ce-am avut, Isuse, Ţie

din toată inima Ţi-am dat!

Cei doi soţi sunt un trup şi un suflet.

Ei împreună să se roage şi să postească...

Unul pe altul să se înveţe şi să se sprijine.

Hristos atunci Se bucură şi Îşi trimite pacea Sa peste ei.

Unde sunt ei doi este şi El.

Iar unde este El acolo nu este cel rău.

Tertulian