Numai în Tine sunt fericit
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Puterea mea, Lumina mea, Comoara mea, Plinătatea vieții mele nu mai vreau numai lângă Tine - când este pe lumea aceasta un loc și mai fericit decât acesta: în Tine!
2 - Ce tristă îmi pare acum și ce nevrednică de Tine dragostea mea de mai demult, care se mulțumea doar să fie lângă Tine.
3 - Cum s-a putut ea oare mulțumi atunci cu atât de puțin?
4 - De ce oare i-a trebuit atâția ani și atâtea amărăciuni pentru a afla că numai lângă, nu este nimic, nu poate nimic, nu știe nimic!
5 - Avem, desigur și atunci într-un fel, niște palide bucurii, - dar ce puțin erau acestea...
6 - Cel neștiutor și cel neputincios poate să se bucure și lângă o grădină când tânjește de dorul unui parfum plăcut.
7 - Dar este cu totul și cu totul altceva, când este în mijlocul grădinii, în mijlocul miresmelor, în mijlocul roadelor îndestulate.
8 - Cel însetat și dogorit de o arșiță îndelungată poate simți o înviorare lângă un izvor, lângă o apă, - dar desigur este cu totul altceva când poate să bea și poate să se scalde fericit în plinătatea ei.
9 - Cel flămând poate să aibă o oarecare mulțumire lângă o masă îmbelșugată, dar desigur este cu totul altceva, când se împărtășește îndestulat din toată bunătatea și dulceața hranei ei gustoase.
10 - Preaiubitul inimii mele, nu mă mai pot îndestula să mă știu numai lângă Tine.
11 - Nu-mi mai ajung doar numai întâlnirea din când în când, chiar dacă sunt tot mai lungi și tot mai apropiate.
12 - Nu mi se mai poate mulțumi sufletul numai cu mereu mai mult: vreau totul!
13 - Doresc să nu-mi mai fii numai Oaspete.
Nici numai Prieten.
Doresc să-mi fi în totul și totdeauna soțul nedespărțit al noii mele tinereți veșnice. Al noii mele inimi largi. Al noilor mele hotare nemărginite.
14 - Vrei Tu oare?
- Da!
Ce sărbătoare unică și divină este astăzi!
15 - Iată înnoirea legământului meu!
Toate gândurile mele am să Ți le mărturisesc Ție și nu-Ți voi mai ascunde de Tine nimic din ale mele niciodată.
16 - Toate trăirile mele am să Ți le împărtășesc Ție, cu toată inima mea deschisă, fără să mai țin nici o taină a inimii mele nedezvelită Ție.
17 - Mustră-mă când greșesc, oricât de aspru știi Tu că este nevoie, n-am să mă mai supăr niciodată pe Tine.
18 - Pedepsește-mă când merit, - aceasta mă va face să văd mai bine cât mă iubești de cu adevărat.
19 - Dar nu Te mai despărți niciodată de mine.
20 - Pot să îndur orice mustrare a Ta
pot să rabd orice pedeapsă ai vrea să-mi dai,
21 - dar nu pot nici gândi să mă mai despart de Tine niciodată, Preaiubitul inimii mele întregi
Isuse...