Nunta din Cana - nunta din Vălani
Popa Petru (Săucani) - Strângeți fărâmiturile Vol. 1
„Și a treia zi S-a făcut o nuntă în Cana și mama lui Iisus era acolo; și a fost chemat și Iisus cu ucenicii Săi” (In 2, 1-2).
Slăvit să fie Domnul!
Ce sărbătoare este aceasta pentru noi, frații noștri dragi! O nuntă e o mare bucurie și o mare binecuvântare. De multă vreme am așteptat această nuntă. Cu ea, L-am așteptat și pe Dumnezeu. Împreună cu nunta aceasta, v-am așteptat și pe voi toți, frații mei cei dragi.
Ne bucurăm astăzi că iarăși ne vedem! De când nu ne-am văzut noi, ce bucurii ați mai avut voi? Noi suntem frații voștri. Și noi, de atunci, am avut mari bucurii, dar am avut și unele dureri mari.
Așa ați fost și voi? Hai să cântăm acum, că e nuntă! Hai să ne bucurăm acum, în ziua acestei sărbători sfinte.
S-a făcut o nuntă în Cana Galileii... Multe nunți s-au mai făcut și nu mai știe nimeni despre ele în vecii vecilor. Numai despre nunta aceasta din Cana vorbește Biblia.
Binecuvântată nuntă din Cana, numai tu ai rămas de care să ne bucurăm totdeauna și noi, la nunțile noastre. Și vom spune mereu despre nunta aceasta, fiindcă acolo a fost ceea ce nu era la alte nunți: era Iisus cu ucenicii Săi.
Oare n-ați venit și voi toți pentru acest scop în locul acesta, crezând că aici vine Iisus și vin ucenicii Lui?
Înainte de a veni Iisus și ucenicii Lui, în Cana Galileii a fost cineva. Mai înainte de Iisus.
Voi, care ați citit Cuvântul lui Dumnezeu, știți atât de bine: era acolo Mama lui Iisus.
Slavă Ție, Doamne, Iisuse! Slavă veșnică fie adusă Ție! Înainte de Iisus și de ucenicii Lui, era acolo Mama lui Iisus. Ea a fost aceea care a vorbit cu tinerii dragi: „O, dragi tineri, nunta este un pas însemnat în viața fiecărui tânăr. Și mulți se nenorocesc la pasul acesta.
Când începeți acest pas, această călătorie, acest drum, băgați de seamă: chemați-L pe Dumnezeu, chemați-L pe Iisus la nunta voastră! Numai El poate să binecuvânteze nunta voastră, căminul vostru și viața voastră și să vă facă fericiți și pe pământ, și în veșnicie”.
Da, Mama lui Iisus a fost aceea care i-a lămurit pe cei doi miri să-L cheme și pe Domnul Iisus la nunta lor. Și tinerii au ascultat-o.
Binecuvântate suflete scumpe! Ce rare sunteți voi, care faceți așa, care-i mai povățuiți pe cei tineri să-L cheme pe Dumnezeu la nunta copiilor voștri! pentru că numai așa pot fi fericiți. Tot mai rare sunt sufletele acestea care se mai ocupă de cei tineri, care se ocupă să le croiască o cale, se ocupă ca în urma lor să vină Dumnezeu, să poată veni Domnul Iisus.
Așa a făcut Maria, Maica Sfântă! Ea a fost aceea care s-a ocupat de tineri. Ea a fost aceea care a pregătit locul, să poată veni și Domnul Iisus la nunta aceea. Dacă n-ar fi fost Maria, Maica Sfântă, mai înainte acolo, la nunta din Cana nici Iisus n-ar fi venit. Numai datorită faptului că mai înaintea Lui a fost Mama Sa acolo la nuntă, numai pentru acest motiv a putut ca, în urmă, să vină și Iisus cu ucenicii Lui și apoi să fie acea mare binecuvântare. Și binecuvântarea aceea, din neam în neam, să ajungă și până aici la noi, cei din ziua de azi.
Scumpii și dragii noștri frați! Se face o nuntă în Vălani! O, Vălanilor, ce mare binecuvântare pe voi azi! Ce mare har, că vine la această nuntă Iisus cu ucenicii Lui! Ne bucurăm astăzi printre lacrimi că ne vedem în locul acesta, că a venit și Iisus cu ucenicii lui.
Întrebăm pe sora noastră Floarea, mama mirelui: O, soră Floare, tu ai fost aici mai înainte de a veni ucenicii și Iisus. Tu ai fost aici înaintea noastră. Noi venim numai acuma...
Ne gândim că în acest loc a venit și fratele nostru mire, a crescut sub mâna ocrotitoare a mamei. N-am știut atunci ce mare binecuvântare vom avea noi oarecând și anume astăzi - în acest loc. Soră Floarea, bucură-te astăzi! Uită-ți durerile și necazurile, căci iată cum îți răspunde Dumnezeu astăzi. Că ți-a dăruit un fiu și fiul tău ți-a fost ascultător - și nădăjduim că îți va fi până la capăt. Nu cum sunt atâția neascultători astăzi. Și el L-a chemat pe Domnul Iisus la nunta lui și pe ucenicii Domnului.
Scumpe surori mame! Fiecare aveți câte un fiu... Cum îi creșteți? Vor fi ei o binecuvântare pentru țara noastră? Pentru Vălanii voștri? Pentru satul vostru? Sau vor mai aduce și ei încă o durere, peste toate celelalte, asupra celor care i-au crescut, asupra părinților trupești și sufletești?
S-a mai spus și aseară aici: fiindcă noi suntem binecuvântați astăzi în Vălani, cât datorăm că a mai fost cineva aici, prin locurile acestea! Ne aducem aminte cu drag de anii copilăriei noastre de pe băncile de școală când, în satul nostru, a venit prima dată fratele Savu din Vălani. S-a amintit aseară despre el că locuiește aci, mai din sus. Are peste 80 de ani. Numai sufletul, numai inima, numai dragostea lui parcă tot mai stă aici la masă. Picioarele și trupul nu mai pot... El a fost acel suflet care a venit cel dintâi aici, care a umblat peste dealurile acestea. El a fost cel dintâi suflet care a ascultat glasul Gornistului nostru drag, al Părintelui Iosif.
Și a venit să sune și la urmașii săi, să trâmbițeze și el mai departe la satul acesta, Vălani: „Vălanilor, o lumină nouă, o viață nouă... Veniți la Iisus, veniți la Dumnezeu și veți fi binecuvântați și aici, și în viața cealaltă...” A fost aici cineva, preaiubiților, mai înainte de noi. Ei au aranjat lucrurile ca noi astăzi să fim atât de binecuvântați.
Mi-aduc aminte că undeva, într-un oraș, demult, demult, trăise o prințesă credincioasă. Ea a reușit, cu privirea ei curată și sfântă, să transforme întregul oraș, ca să fie oamenii oarecum mai liniștiți, mai credincioși, mai cumsecade. Nu cum erau mai înainte și cum erau cei din împrejurimi. La 100 de ani după plecarea ei, prin acea localitate a trecut cineva care a văzut frumoasele obiceiuri din acea cetate, care nu erau în altă parte. Și a întrebat:
- De ce oare aici este așa?
- Pentru că aici a trăit cineva... Pentru că a trăit o credincioasă. Pentru că a trăit o copilă a lui Dumnezeu și aceea a făcut ca astăzi la noi să fie așa cum vedeți, așa cum auziți.
Deci, iubiților, prețuiți-i pe aceia care au fost mai înainte. Noi vom merge acasă, la locurile noastre. Se va spune și despre noi ceva, ca mâine. Cum am trăit noi în satul nostru? Și ce va rămâne în urma noastră? Dragii și scumpii mei frați! Va rămâne o binecuvântare? Va rămâne o amintire scumpă? Va rămâne... ce? Noi ne vom duce, dar ei, cei care vor rămâne în urma noastră, vor spune cum am trăit noi și ce am făcut noi.
Se face mâine o nuntă în cer.
Auzit-ați voi, dragii mei, lucrul acesta?
Nunta din Cana s-a făcut! Nunta din Vălani va rămâne un vis drag azi și mâine poate; și ne bucurăm din suflet că v-am văzut, că ne-am privit fețele iubitoare. Dar vine o altă nuntă! Nunta cea din cer. Cine oare va fi la această Nuntă, acolo sus?
În Cana a fost Iisus cu ucenicii Lui.
În Vălani este Iisus și voi, frații mei dragi!
Slavă Ție, Doamne! De aseară s-a strigat mereu și s-a îndemnat - și ne bucurăm din suflet când vedem fețele voastre. Slavă Domnului că v-a păzit și v-a ajutat până aici! Frații mei, să știți că vă va păzi și vă va ajuta și mai departe El, Acela în care ne-am pus noi nădejdea.
Se face o nuntă în cer!... Cine va fi acolo oare? Vor fi oare toți acei care au fost la nunta din Cana?
Slavă Ție, Doamne, noi știm că vor fi. La nunta din cer vor fi iarăși Mama lui Iisus și ucenicii Săi. Va fi Mama lui Iisus, că ea a fost aceea care a vărsat cele dintâi lacrimi când Lui I-a fost frig. Care a vărsat cele dintâi lacrimi când Lui I-a fost foame. Ea a vărsat cea dintâi lacrimă când El a fost în primejdie.
De atunci și până astăzi au mai fost mulți care au suferit pentru Iisus și cu El împreună, care au plâns cu El... Dar Măicuța Sfântă a fost cea dintâi care a suferit, care a plâns.
De la iesle până la Cruce, din sărăcie până la înălțare, ea a fost mereu lângă El. Ea a fost aceea care a sângerat mai greu la Cruce. Când un fiu sângerează... sângerează și o mamă lângă el...O inimă de mamă...
O, binecuvântat să fii, Doamne, că lângă Tine vor fi și Acolo sus toți acei care au fost de azi lângă Tine aici jos.
Sfânta Mamă poate să fie și la acea Nuntă, pentru că ea a fost sfântă și sfântă a rămas. Pentru că ea a fost ascultătoare și ne rămâne și nouă o pildă până în veci. Ea a fost smerită, ea a fost supusă... Și de aceea poate să fie lângă El și Acolo, pentru că, prin trăirea ei, și-a câștigat acest loc...
Și ucenicii Lui cei dragi vor fi și la acea Nuntă, că ei au fost nedespărțiți de El în fiecare clipă. Așa ne spune Evanghelia din duminicile trecute despre chemarea apostolilor. Că Apostolul Petru, ca și Andrei... Apostolul Iacov, ca și Ioan... când au auzit chemarea, au lăsat totul și s-au dus după Iisus.
Așa ușor am citit noi cuvintele acestea, că ei au lăsat totul... Și așa puțin ne-am gândit noi ce era „totul” acela pe care ei au fost în stare să-l lase.
Apostolul Petru, cu o familie numeroasă și cu soacra lui bolnavă... când a auzit chemarea lui Iisus, el le-a lăsat pe toate, chiar și mreaja lui, care era pâinea lui și a tuturor celor de acasă. Nu s-a mai întrebat nimic: „Doamne, ce fac cu cei de-acasă? Ce va face casa mea dacă eu îmi las mreaja, dacă eu îmi las slujba, meseria, serviciul meu?... De unde vor avea ei pâine?
Pe drum nu s-a gândit la nimic, ci le-a lăsat pe toate în grija Domnului și el s-a dus după Iisus, după Cel ce l-a chemat...
Ne aducem aminte de un frate care, undeva în țările depărtate, a mers să vestească Evanghelia... și toți frații i-au spus:
- Nu te duce, frate, de la noi! Nu te duce! Cui ne lași? Unde te duci? Toți cei care s-au dus acolo, acolo au și rămas. N-au mai venit înapoi... Dar el se ruga mereu:
- Doamne, ajută-mi să mă duc, să Te mărturisesc pe Tine chiar dacă ar fi să mi se verse sângele în locul acela.
Când era gata să plece, fiindcă avea patru copii, ei au venit la el și după el plângând:
- Tată dragă, nu ne lăsa... Unde te duci?
Atunci a fost gata să i se zdrobească inima și să zică:
- Doamne, nu mă mai duc... Sunt un criminal dacă îmi las copiii mei și mă duc. Ce să caut eu în altă parte? Dar de sus i-a venit gândul și puterea cereasca:
- Mai scump e Hristos! Lasă-i în grija Lui. El va avea grijă de ei... Tu du-te!
Și el a spus din nou:
- Doamne, ai grijă de copiii mei, că eu plec pentru Tine.
Și s-a dus să-L mărturisească pe Iisus!
Așa a făcut Apostolul Petru. Așa a făcut Andrei! Așa a făcut Iacov... Așa a făcut Ioan... Așa au făcut toți! Ei vor fi la Nunta aceea din cer. Își merită locul.
Frații mei, dar noi oare lăsat-am totul, ca să-L urmăm pe Iisus? S-a mai spus că ne uitam cu bucurie și cu drag de câte ori se apropia un frate sau o soră, sufletele scumpe și dragi cu care ne-am întâlnit la picioarele lui Iisus. Atunci, voi, cei care veți ajunge mai înainte la Nunta aceea din cer, să vă amintiți că ne-am întâlnit aici...
Numai tu, mamă... vei privi mereu pe uliță înainte:
- Oare vor veni și copiii mei? Oare vor mai ajunge ei? Vin, uite, mulțimi!... Numai copiii mei nu mai vin... Numai ei nu mai ajung la Nunta aceea din cer?
Binecuvântate mame care sunteți aici cu copiii voștri! Cât mai trăiți, nu mai trăiți pentru altceva... ci numai pentru ca și copiii voștri să ajungă la Nunta aceea din cer. Pentru că numai atunci are rost viața voastră și jertfa voastră de mamă. Dacă ei, copiii voștri, n-au fost în Cana și nici aici în Vălani... și nu vin cu voi la rugăciune ori la ascultarea Cuvântului... cum vor mai ajunge ei atunci în cer? Unde vor fi ei oare atunci când se va ține Nunta cea din cer?
Se face o Nuntă în cer! Frații mei, nu știm dacă ne vom mai vedea până atunci. Întâlnirea noastră de astăzi să ne fie un îndemn. Noi să ne pregătim, fraților, că nu-i mult până la nunta aceea din cer. Să fim și noi acolo! Să căutăm până atunci ca toți cei dragi ai noștri, care ne sunt scumpi aici pe pământ, să nu lipsească nici de la Nunta aceea din cer. Căci cine nu-i la Nunta aceea va fi la „nunta” focului și a iadului.
Să căutăm până atunci, dacă noi am auzit cu o clipă mai devreme chemarea sfântă și am primit binecuvântările cerești și harul atât de mare și sfânt, să căutăm să-I facem un loc Domnului, să vină pe urmele noastre, în casele noastre. Să pregătim o cale pentru El așa cum au făcut cei dinaintea noastră. Așa cum a făcut Părintele Iosif! El a venit mai înainte decât Iisus în Vălani... Mai înainte decât Domnul în țara noastră... Mai înainte decât Domnul în Biserica noastră... Și numai datorită faptului că el a venit mai înainte, în urma lui a venit Iisus! Părintele Iosif a pregătit calea lui Iisus! În urma lui a venit Dumnezeu! Și, în urma ascultării lor, și noi suntem binecuvântați astăzi.
Pe unde vă mai duceți, frații mei dragi, căutați ca pe urma voastră să poată veni Iisus. Pentru că numai atunci veți fi binecuvântați și voi, și cei care mai vin pe urmele voastre.
Slăvit să fie Domnul!