O, când mi se-ntoarce
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
O, când mi se-ntoarce privirea spre El
lumină și zâmbet mi-e fața
și inima-mi umple fiorul acel
ca nalță-ntr-o clipă viața.
Atunci norii negri de griji și tristeți
se duc cum se duce-o clipire
și-n suflet revarsă seninul măreț
cântare, lumină, iubire.
Atunci nu sunt singur și nu sunt străin
oricât e de mare pustia
căci gândul îmi cântă, iar duhul mi-e plin
de harul ce-l dă părtășia.
Atunci orice frică și teamă dispar
și-n fața cumplitei primejdii
în inimă-mi vine o fără hotar
tărie, îndemnul nădejdii.
Atunci încetează al rănilor chin
oricât e de cruntă lovirea
iar fața zdrobită mi-o umple deplin
blândețea, iertarea, Iubirea.
Atunci pier și neguri și noapte și nor
de spaime,-ndoieli și ispite
iar Cerul mi-l umple cu sute de sori
Lumina Privirii Iubite...
- O, când mi se-ntoarce privirea în Sus
uit ura și chinul și tina
și simt cum mă-nvăluie-n Tine Isus
Lumina, Lumina, Lumina...