O, când mi se-ntoarce
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
O, când mi se-ntoarce privirea spre El
lumină şi zâmbet mi-e faţa
şi inima-mi umple fiorul acel
ca nalţă-ntr-o clipă viaţa.
Atunci norii negri de griji şi tristeţi
se duc cum se duce-o clipire
şi-n suflet revarsă seninul măreţ
cântare, lumină, iubire.
Atunci nu sunt singur şi nu sunt străin
oricât e de mare pustia
căci gândul îmi cântă, iar duhul mi-e plin
de harul ce-l dă părtăşia.
Atunci orice frică şi teamă dispar
şi-n faţa cumplitei primejdii
în inimă-mi vine o fără hotar
tărie, îndemnul nădejdii.
Atunci încetează al rănilor chin
oricât e de cruntă lovirea
iar faţa zdrobită mi-o umple deplin
blândeţea, iertarea, Iubirea.
Atunci pier şi neguri şi noapte şi nor
de spaime,-ndoieli şi ispite
iar Cerul mi-l umple cu sute de sori
Lumina Privirii Iubite...
- O, când mi se-ntoarce privirea în Sus
uit ura şi chinul şi tina
şi simt cum mă-nvăluie-n Tine Isus
Lumina, Lumina, Lumina...