O, cât de-amar
Traian Dorz - Cântările din Urmă
O, cât de-amar e ceasu-n care
mai văd cum umbrele-mi cobor
când mi se sparge de sub aripi
seninul sfânt prin care zbor.
Când mi-ntorc ochii dinspre-nalturi
şi iar privesc înspre-adâncimi
când ce-am lăsat m-ademeneşte
din nou spre joase-ntunecimi!
Când iar mă văd aproape-n mreaja
a ce-am crezut demult că-i rupt,
când pare gol tot ce-i deasupra
şi-mi pare plin ce-i dedesubt...
- De ce-i atât de-adânc în mine
înfipt al firii bold amar,
de când mă lupt să-l smulg şi-adesea
îl simt din nou cum creşte iar.
Isuse, numai Tu-mi eşti Singur
Dumnezeiescul Salvator,
în ceasul meu amar în care
mai văd cum umbrele-mi cobor.