O, ce curat e cerul
Traian Dorz - Cântările din Urmă
O, ce curat e cerul la orice răsărit
urmat dup-o furtună ce faţa-i curăţise
de praful ce pământul spre el şi l-a suit
când spre lumină toate ferestrele-s deschise.
- O, ce curat e duhul în orice tainic ceas
urmat dup-o fierbinte şi naltă rugăciune
când lacrimile spală tot praful ce-a rămas
din trecerea pe lângă păcat şi urâciune.
O, ce curat e visul din care te trezeşti
după umblarea sfântă cu Dumnezeu pe-o cale
când încă-ţi mai încântă miresmele cereşti
adâncul şi nălţimea recunoştinţei tale.
O, ce curat e gândul de după ce-ai pătruns
Cuvântul şi-Adevărul dezvăluit deodată
când vezi atât de-aproape ce-a fost atât de-ascuns
cu faţa de-o lumină şi-un plâns ceresc scăldată.
O, ce curat e-al zilei desăvârşit apus
când zarea i-a fost sfântă şi rodul i-a fost dulce
când roua de pe iarbă şi stelele de sus
par flori pe care unul spre celălalt le-aduce.
O, ce curat e totul când viaţa la sfârşit
c-o blândă măreţie în Dumnezeu se-alină
ce plin de măreţie e-acel apus slăvit
ce pare auroră eternă şi divină.