O, clipa rătăcirii
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
O, clipa rătăcirii de câte ori mi-o plâng
în cât de-amare lacrimi suspinul ei mi-l frâng
și-n ce amare flăcări stă sufletul meu tot
când spinul ei din mine l-aș smulge și nu pot!
Isus, o, cât de-amar
e-al ispășirii jar
ajută-mi a-l răbda
pân-la iertarea Ta.
O, pasul neascultării nebun și rătăcit
ce bine-ar fi fost veșnic să nici nu-l fi gândit,
ce orb am fost când șoapta ispitei m-a împins
să merg spre unde iadul mă aștepta aprins!
O, duh viclean ce mintea și inima mi-ai dus
să-mi nimicesc cu fapta tot ce-am cântat și-am spus
o, cum n-am înțeles eu tot harul ce-am avut
și care-acuma veșnic și veșnic e pierdut!
O, sufletul meu ardă pe crucea mea de jar
și flăcările treacă prin mine cât de-amar
și gura mea se strângă de-acest amar oțet
- dar vina mea să piară pe rugul meu încet!...