O, clipa rătăcirii
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
O, clipa rătăcirii de câte ori mi-o plâng
în cât de-amare lacrimi suspinul ei mi-l frâng
şi-n ce amare flăcări stă sufletul meu tot
când spinul ei din mine l-aş smulge şi nu pot!
Isus, o, cât de-amar
e-al ispăşirii jar
ajută-mi a-l răbda
pân-la iertarea Ta.
O, pasul neascultării nebun şi rătăcit
ce bine-ar fi fost veşnic să nici nu-l fi gândit,
ce orb am fost când şoapta ispitei m-a împins
să merg spre unde iadul mă aştepta aprins!
O, duh viclean ce mintea şi inima mi-ai dus
să-mi nimicesc cu fapta tot ce-am cântat şi-am spus
o, cum n-am înţeles eu tot harul ce-am avut
şi care-acuma veşnic şi veşnic e pierdut!
O, sufletul meu ardă pe crucea mea de jar
şi flăcările treacă prin mine cât de-amar
şi gura mea se strângă de-acest amar oţet
- dar vina mea să piară pe rugul meu încet!...