O, de-aș putea din tot
Traian Dorz - Cântarea Anilor
O, de-aș putea din tot ce-am spus
să șterg ce-i gol și ce-i cu vină,
cum aș putea privi spre-Apus
spre Viitor și spre Lumină!
O, de-aș putea din ce-am gândit
să ard ce-s umbre și ce-s rele
ce-azur curat și liniștit
ar fi adâncurile mele.
O, de-aș putea din tot ce-am scris
să-ndepărtez tot ce e pleavă,
cum mi-aș putea nălța deschis
un rod curat și greu spre slavă!
O, de-aș putea, din anii mei
să-nlătur pașii-nșelăciunii
ce drept s-ar înălța din ei
spre Cer tămâia rugăciunii!
- Dar nu pot!... și cu cât mă frâng
sub jalea câtora-mi văd rele
uit prea puținul bun și-mi plâng
rușinea goliciunii mele!