O, de m-aș face-o iarbă
Traian Dorz - Cântarea Învierii
O, de m-aș face-o iarbă cu cel mai moale drum
sub tălpile rănite de sfânta alergare
s-alerge mai cu râvnă toți solii Tăi de-acum
și toți s-ajungă vrednici la Slava Viitoare.
Atunci aș asculta
Isus, porunca Ta
și-atunci și eu m-aș desfăta
Isus în slava Ta.
O, de m-aș face-un umăr sub grelele poveri
a celor orbi și bolnavi ce zac fără putere
să li se umple duhul cu proaspete puteri
și toți s-ajungă vrednici la-Ntâia Înviere.
O, de m-aș face-o lampă aprinsă pe-orice mal
la toți cei din primejdii pe marea-ntunecată
să li se-ndemne mersul spre Țărmul de Cristal
și toți s-ajungă vrednici Răsplata Așteptată.
O, de m-aș face-o punte pe-aceste adâncimi
pentru aceste slabe picioare-nspăimântate
să treacă spre Viață flămândele mulțimi
și toți s-ajungă vrednici în Veșnica Cetate.
O, de m-aș face-o pernă pe care Fruntea Ta
să-Și poată-afla odihna în ceasuri obosite
- ce nimb de bucurie și dragostea-aș purta
ce vrednic aș ajunge Lăcașele Dorite...