O, dragoste respinsă
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
O, dragoste respinsă și har disprețuit
nu-s mai amare lacrimi ca ale voastre-odată
când sufletul în flăcări va plânge chinuit
și-și va aduce-aminte chemarea lepădată.
Suflete ce încă ai
harul să te-ntorci spre rai
- să nu plângi odată greu
vin-acum - la Dumnezeu.
O, Sfânt Cuvântul Vieții atât de bun și-aprins
ce astăzi încă dulce spre orișicine sună
cum vor striga din flăcări acei ce te-au respins
învinuindu-și veșnic orbia lor nebună!
O, dac-ar mai întoarce vreodată-acel timp sfânt
ca harul fără margini al lui Hristos - să cheme
cum l-ar căuta cei care sunt astăzi sub pământ
cum l-ar primi cei care sunt astăzi sub blesteme.
O, de-ar pătrunde-n tine un cât de slab ecou
din plânsetele celor din chinurile-amare
cum L-ai căuta pe Domnul și nașterea din nou
și cum ți-ai duce viața în lacrimi și-nfrânare!