O, floare a frumoasei Lucrări
Traian Dorz - Cântarea Anilor
O, floare a frumoasei Lucrări a lui Hristos
crescută ca lumina curatului prinos
privită ca podoaba lăcaşului slăvit,
ca roua pârguită a grâului sfinţit,
ca roua dimineţii senine pe pământ
- fii binecuvântată de gândul cel mai sfânt.
Păzească-ţi mii de îngeri curatele comori,
ferească-te de ochii adânc ispititori,
îndepărteze-ţi gândul vrăjmaşului pândar,
păstreze-ţi ca lumina ofranda pe altar
spre Pururea Fecioară a Cerului privind
virtuţii nepătate sfinţenia primind.
Dorim trăirii tale podoabele cereşti
iubirii neprihana candorii îngereşti,
să fii ca alabastrul cu-adânc plăcutul mir
ca o podoabă-scumpă din aur de ofir
ca faţa sfintei mese de in imaculat,
ca grâul dimineţii de sori încununat,
ca gândul rugăciunii a-toate sfinţitor,
ca faţa Aurorii,
ca ziua fără nor,
ca cele cinci fecioare primite la ospăţ,
ca apa cea sfinţită a Veşnicei Cetăţi.
În candela nestinsă a inimii, curat,
să-ţi ardă untdelemnul credinţei necurmat,
întreaga ta fiinţă să aibă mai presus
de orişice iubire arzând pentru Isus
şi-n duhul rugăciunii fierbinte stăruind
să fii o blândă rază spre tot ce-i suferind.
Când umbrele ispitei vor trece-amăgitor,
eroic înfrânarea să-ţi rupă mreaja lor
departe să te ţină de tot ce e oprit
deplin păstrată Celui cu care te-ai unit.
Fiinţa ta întreagă să fie-un sfânt potir
purtând al curăţiei în veci plăcutul mir,
cu sufletul şi gândul mereu spre Cel Dorit,
să fii pe veci a Celui cu care te-ai unit.