O, glasul meu cel veşnic

O, glasul meu cel veşnic găseşte-ţi limpezirea

cu care să-ţi destăinui cântarea mai frumos

pe-altarul cel mai dulce şi sfânt să-ţi arzi iubirea

în veşnică mireasmă - spre slava lui Hristos.

Apleacă-mi tot auzul spre şoapta Sa cea dulce

mai dulce decât mierea şi picurul de miel

căci buzele de soare şi inima de Cruce

mi le-aş lipi Isuse - şi-n veci aşa să şed.

Apoi mă ia cu harfa în taina-mpărtăşirii

cu ochii plini de raiul răsfrânt de Faţa Sa,

să ne-afundăm în plinul izvoarelor iubirii

aşa, pe totdeauna aşa, aşa, aşa.

Afundă-ne Isuse atunci în tot Cuprinsul

atât de fără margini şi-atât de fericit

să ardă-n veci din sine de-a pururi nemaistinsul

fior al însoţirii în care ne-am unit.