O, îngeri preaiubiţi...
Traian Dorz - Cântări Îndepărtate
O, îngeri preaiubiţi ai serii,
ai visului şi-ai Amintirii,
vă cheamă-n seara Învierii
uitaţii fii ai Pătimirii!
- Aduceţi noaptea liniştită
cu vălul tainic de-mpăcare
s-adoarmă inima zdrobită
cu liniştită legănare.
Întindeţi ceaţa care-aşterne
pe suflet pacea ei adâncă,
punând alinătoare perne
durerii ce zvâcneşte încă.
Închideţi geana ostenită
ce timpul nesfârşit îl rumpe
şi-n biata inimă-amăgită
fiorul locurilor scumpe.
Aduceţi visul care-i scapă
din ziduri şi de sub zăvoare
şi duce dorul de-l adapă
la mult doritele izvoare.
Daţi sufletelor revederea
fiinţelor nemaiuitate
reînnoindu-le puterea
să-şi ducă crucea resemnate.
Să-şi crească-n taina rugăciunei
şi mai aprinsă-n astă seară
adânca-ncredinţare-a unei
nădejdi ce va să-nvie iară.
Şi-a revederii mult dorite
ce nu va mai fi-atunci părere
când mii de clopote slăvite
vesti-vor şi-a lor înviere.