O, întâia mea credinţă!...
Traian Dorz - Cântări de Sus
O, întâia mea credinţă
eu nu te-am uitat nicicând
am păstrat curat în suflet
focul tău mereu crescând...
Dacă-n vântul greu al vieţii
uneori părea că-i stins
el se ridica în urmă
mai înalt şi mai încins.
Dacă umbre-ntunecate
uneori l-au copleşit
el s-a ridicat în urmă
mai curat şi strălucit.
După fiecare jertfă
al meu suflet l-a purtat
într-o tot mai dulce vatră
mai puternic, mai curat.
O, întâia mea credinţă
cu atât mai mult acum
când m-ai dus atâta cale
cine mi te-ar frânge-n drum?
Când prin toate pân-la Poarta
Cerurilor m-ai adus
du-mă prima mea credinţă
înc-un pas, pân-la Isus!