O, Moarte noi...
Traian Dorz - Cântări de Drum
O, Moarte, noi ne-am întâlnit
demult, la o răscruce-odată
tu m-aşteptai, eu n-am simţit
decât fiinţa-n foc scăldată.
De-atunci am mers mereu la pas
pe nişte urme-nsângerate
tu mi-ai fost soţ şi mi-ai rămas
nedespărţit mereu prin toate.
De câte ori mă-mbrăţişai
simţeam o tainică plăcere
că-n toată inima-mi lăsai
o nelumească mângâiere.
Mi-ntunecai orice-amintiri
mi-nseninai orice-ntristare
să dau oricâte despărţiri
pe-o strălucită-mbrăţişare.
De-atâta mers nedespărţit
suntem prieteni spre lumină
şi nu-i nimic neliniştit
în ceasul aşteptat să vină.
Deşi pentru-ntâlnirea ta
mă pregătesc de-atâta cale
merg liniştit căci numai ea
mă trece dincolo de vale.
Dar faţa ta de var şi sloi
eu ştiu că n-am s-o văd vreodată
că-n veci va străluci-ntre noi
un Miel şi-o Cruce-nsângerată!