O, nopţilor ascunse...
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
O, nopţilor ascunse ale vieţii mele
ce grele de lumină şi de cântări mi-aţi fost,
în sărutări de rouă şi-n tremurări de stele
voi mi-aţi sfinţit iubirii cerescul adăpost.
O, drumurilor scumpe ale vieţii mele
ce fericiri înalte mi-aţi dat la orice pas
din voi mi-s adunate seminţele mai grele
pe voi am stâlpi de aur la fiece popas.
O, ceasurilor sfinte a-rugăciunii mele
ce nimburi aurite pe-a mele cruci aţi pus
ce praf de-argint pe aripi, ce pulbere de stele
când m-am nălţat spre Taină, eu m-am întors de Sus.
O, Tainică Prezenţă a Dragostei Divine
ce dulce siguranţă îmi dai când mă-nsoţeşti
toţi îngerii şi fraţii se roagă lângă mine
sau merg cu mine-alături, când Tu cu mine eşti.