O, numai Tu
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
O, numai Tu Sân Dulce al Tatălui Preabun
mă mai primești cu milă acum când vin acasă
și numai Tu-mi ierți vina cu mersul cel nebun
și risipirea vieții pe calea dureroasă.
Nici casa neuitată ce m-a crescut duios
dar din a cărei brațe m-am smuls cu vrăjmășie
nici dulcea ei portiță trântită mânios
nu-mi pot ierta plecarea spre marea pribegie.
Nici fratele mai mare rămas nedespărțit
ce n-a făcut rușine familiei iubite
nu poate să mă ierte chiar dacă-ntors zdrobit
cu toată-mpovărarea păcatelor plătite.
O, numai Voi Dragi Brațe mă știți cuprinde lin
Voi știți ce grea-i mustrarea ce-o dă o-mbrățișare
Voi ați topit din mine tot eul meu străin
și mi-ați născut ființa cea nouă din iertare.
Nu-ți pară rău Iubire că nu m-ai pedepsit
că nimeni nu mă poate mai pedepsi ca mine
și nu-i mai grea căință ca-n sufletul zdrobit
când dragostea-l sărută spălându-l de rușine!