O, păcătoşilor iubiţi
Traian Dorz - Hristos - Dumnezeul nostru
O, păcătoşilor iubiţi
ce staţi în nesimţire
doriţi voi oare s-auziţi
un cântec de iubire?
Un cântec cum n-a fost nicicând
şi nici va fi vreodată,
- o, de doriţi, priviţi crezând
spre Crucea-nsângerată.
Priviţi mereu... priviţi în Sus
pătrunde-I-veţi simţirea
că-nsângerat murind, Isus
vă-nvaţă ce-i iubirea.
Priviţi-L şi-ascultaţi ce sfânt,
un cântec de iubire,
cum n-a fost altul pe pământ
e-n sfânta-I pătimire.
Cât v-a iubit, cât vă iubea
o, veţi putea voi oare,
măcar să bănuiţi cândva
iubirea Lui ce mare!
Cât v-a iubit, cât vă iubea
priviţi la răstignire
şi spuneţi cine-ar mai avea
o astfel de iubire!
Priviţi, acesta-i preţul dat
de El răscumpărare,
aşa aţi fost voi scoşi din iad
din moarte şi pierzare!
O, cum a fost iubirea Sa, -
Golgota-nsângerată
pe veci de veci va rămânea
dovadă minunată.
Iubirea Lui e ne-ncetat
un cântec plin de jale
l-a scris cu Sângele-I vărsat
cu lacrimile Sale.
O, ascultaţi-L, o lăsaţi
adânc să vă pătrundă
din har în har veţi fi schimbaţi
de Taina Lui profundă.
Trezi-va-n inimile reci
iubirea cea adâncă,
şi-n veci de-aţi asculta, în veci
aţi tot mai cere încă.
Căci cine-a fost atras prin har
la dragostea-i duioasă
suspină, luptă, moare, - dar
de El nu se mai lasă!