O, rugăciune, apă lină
Traian Dorz - Cântarea Anilor
O, rugăciune, apă lină
cu unde tot mai dulci și-adânci,
cum curgi spre Patria Divină
ferind de-nvârtejiri și stânci!...
Ființa ce s-afundă-n tine
se curăță de tina ei
își uită zbuciumul și lupta
și chinul tot din anii grei.
Cu suflet până în străfunduri
pătruns de-al fericirii gând
trăiește slava îngerească
cu chipul strălucind, tăcând...
- O, stare binecuvântată
spre Unde poți să te ridici,
când fața trupului e-ntoarsă
și ruptă de la cei de-aici.
Preafericită apă lină
cu cel din urmă sfânt șuvoi
mă ia în zarea ta divină
și nu mă mai adu-napoi!