O, toate ne-amintesc...
Traian Dorz - Cântarea Învierii
O, toate ne-amintesc Isuse
oriunde mergem sau privim
de-un legământ şi de-o iubire
cum alta-n lume nu mai ştim.
Să nu uităm că-Ţi datorăm
în veci să Te-ascultăm
de cât primim - în veci să ştim
Isus, să-Ţi mulţumim...
Frumoasa floare-a cărei ramuri
cu-a noastre mâini le-am împletit
să ne aducă-n veci aminte
de-un legământ ce l-am rostit.
Seninul fericit sub care
am ars pe-al rugăciunii-altar
să ne-amintească-n veci că-n jertfa
pentru iubire nu-i hotar.
Lumina ce ne-ai dat şi pâinea
şi casa-n care ne-ai păzit
să ne-amintească-o fericire
cum nimeni alţii n-au găsit.
Atâtea stări, atâtea locuri
şi-atâtea zile din trecut
să ne-amintească-n veci că alţii
un har asemeni n-au avut.
Şi toate, Domnul nostru, toate
să ne-amintească-n veci să-Ţi fim
atât de-ascultători şi vrednici
precum pe nimeni nu-i mai ştim!