O trecere grăbită
Traian Dorz - Cântările Eterne
O trecere grăbită e viața de acum
oricât i-ar ține vremea și-ar curge al ei drum
de-aceea caut Lumina să văd pe unde merg
și blând să pot durerii o lacrimă să-i șterg.
Privesc la orice semen cu milă - și mă strâng
viața însăși este destul temei să plâng
compătimesc din suflet pe toți ce merg și vin
străini mi-s și ei mie cum eu li-s lor străin.
Departe-i orișicare chiar și de dragii lui
străină de-orișicine e taina orișicui
atât de mare parte din suflet nu și-l pot
împărtăși cu nimeni și-l duc ascuns de tot.
... Cine-și găsește-un frate și-un soț adevărat
mai bine să-l păstreze ca aurul curat
cine-a aflat Lumina adevăratei Vieți
s-o țină ca pe-avutul cel mai de mare preț.
... În trecerea grăbită ce viață o numim
nimic să nu ne lege din tot ce întâlnim
ca un cocor ce zboară spre-un țărm demult dorit
să iei numai puținul cules din zbor zorit.