Oameni noi, neam nou
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Un popor nu se înnoiește dintr-o dată cum ai semăna un lan de grâu să iasă tot în aceeași zi și să crească tot în același fel.
Un popor se altoiește om cu om, ca pom cu pom într-o livadă. Dacă ai grădinari pricepuți, altoaie bune și vreme prielnică.
2 - Nu poți zice: să facem oameni noi, cum ai face pe bandă un stoc de încălțăminte, o mie de perechi de cizme într-o oră! Căci atunci ies cizme nu ies oameni!
3 - Omul nou se altoiește ca o mlădiță nobilă într-un butuc sălbatic. Cu o mână fină, cu o metodă fină, cu o pricepere și o răbdare părintească.
În această operație fină omul are partea sa, iar Dumnezeu Își are partea Lui.
4 - Întâi vine partea grădinarului. El trebuie să aleagă vița, apoi mlădița, apoi timpul și mijloacele de lucru.
Întâi inima omului, apoi mugurii lui Hristos. Cuvântul care taie rana și promisiunile care ung și pansează alinând durerea și aducând bucuria.
Apoi Harul lui Dumnezeu este Soarele care încălzește și crește firea cea nouă.
5 - Pregătiți întâi lucrătorii buni și uneltele potrivite apoi alegeți vremea prielnică - și mergeți altoind cu hărnicie sfântă...
Folosiți bine și cu grijă mai ales cuțitul. Să nu tăiați pe unde nu trebuie. Pipăiți bine locul potrivit și întâi îl mângâiați, apoi îl ungeți să poată suporta mai ușor sabia Cuvântului care trebuie să pătrundă până unde este nevoie să reteze de tot firea cea veche...
6 - Apoi împlântați fin și adânc mlădița cea nouă, având grijă să o apărați de orice i-ar putea aduce vreo vătămare ori smulgere... Apărați-o contra vânturilor potrivnice până se va prinde adânc și se va întări.
7 - Puneți-i un sprijinitor apropiat care să apere firea cea nouă și să o ajute în creșterea ei.
Oricine, după o operație grea, are nevoie de un ajutor prietenos lângă el.
Și ce operație grea este nașterea din nou!
8 - Cel mai bun sprijinitor și apărător al unui om născut din nou este rugăciunea.
Însoțiți cu rugăciune totdeauna și îndeaproape pe orice suflet nou născut în Hristos. Până ce va afla el însuși sprijin în propria sa rugăciune. Un nou născut în Domnul are nevoie în primul rând de rugăciune.
9 - Rugăciunea este curățirea sufletului. Înainte de hrană și de căldură, noul născut are nevoie în primul rând de curățire, de spălarea propriilor sale necurății. Aceasta este rugăciunea și descărcarea sufletească.
Apoi se hrănește și se înfașă.
10 - Hrana unui suflet născut din nou este Mana cea dulce și gustoasă a Cuvântului Sfânt - Biblia.
Al doilea lucru urgent necesar este acesta: să se hrănească cât mai des și cât mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu. În felul acesta va crește și se va întări firea lui cea nouă.
11 - După aceasta sufletul nou născut în Hristos, are nevoie de al treilea lucru - să fie bine înfășurat în îmbrăcăminte călduroasă.
Aceasta înseamnă să fie cuprins cu căldură îndată, în dragostea frățească. Să fie încurajat cu multă blândețe și atenție din partea tuturor fraților din adunare, din biserică.
12 - Curățenia rugăciunii, hrana Cuvântului Sfânt și căldura adunării frățești sunt cele trei mari trebuințe a oricărui suflet nou venit la Hristos.
După cum aceste trei sunt condițiile de viață a oricărui pom altoit.
Fără aceste trei și omul și pomul se uscă.
13 - Altoiți oameni, cum altoiți pomii sau via. Diferența este numai de unelte și de timp, - dar metodele și răbdarea și grija rămân la fel.
Dar mai întâi învățați știința cea gingașă și scumpă a altoirii.
Învățați să știți cum să lucrați cu sufletele, ca să nu le uscați.
14 - Nu lăsați lucrarea nașterii din nou a sufletelor pe mâinile oricui.
Mai întâi cel care se ocupă de operația asta trebuie să fi trecut el însuși prin ea.
Apoi cel ce începe lucrarea aceasta, trebuie să aibă totdeauna în grijă până când totul este în afară de orice pericol.
15 - Dar grija de sufletele nou născute nu trebuie lăsată numai în seama unui singur frate. Trebuie să ajutăm la creșterea și la întărirea lor fiecare dintre noi ceilalți.
Munca aceasta sfântă și atentă nu-i va face bine numai celui de care ne ocupăm noi toți, ci ne va face bine, mult bine sufletesc și nouă fiecăruia.
16 - Ce meșter sfânt și priceput a fost părintele grădinar care ne-a altoit și pe noi în Hristos. Ce harnic și ce vrednic grădinar al lui Dumnezeu a fost el. Iată sutele de mii de pomi care altădată erau sălbatici, iar astăzi ce roade minunate aduc lui Dumnezeu!
17 - Ce livadă cu sute de mii de pomi de toate vârstele și de toate soiurile, care de care mai frumoși, - este Lucrarea aceasta minunată a lui Dumnezeu!
Unde se mai poate vedea o așa grădină altoită de un singur meșter... Și aducătoare de roade atât de frumoase?
18 - Ce vie binecuvântată de Dumnezeu este aceasta - și ce struguri dulci de cântări, de poezii, de meditații, de rugăciuni, rodesc aceste mlădițe de toate vârstele și din toate locurile unde le-a altoit părintele-vier în butucul puternic al Evangheliei lui Hristos!
19 - O, dacă timpul ne-ar fi mai prielnic și dacă mijloacele ne-ar fi mai la îndemână, ce spornic ar merge lucrul altoirii frumoase... Și ce curând întreagă via bisericii lui Hristos s-ar umple de vițe altoite de struguri nobili.
Și ce repede grădina poporului nostru s-ar umple cu pomi altoiți, aducători de tot soiul de roade dulci...
20 - Așa face un om nou. Și numai așa se poate face apoi om cu om, un popor nou, o viață nouă, o țară nouă, o lume nouă... Nouă, cu adevărat!
Prin Hristos și prin nașterea din nou. Dar cu oameni ai lui Hristos și cu mijloace ale Lui.
Altfel nu. Niciodată nu!
Amin.