Omul cel mai fericit
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Dacă cu mâna pe cugetul tău smerit și curat poți spune:
- Nu m-am purtat necinstit față de nimeni niciodată... nu cred că este nimeni care să poată spune pe dreptate: m-ai înșelat, și dacă într-adevăr nu te-ai purtat niciodată față de nimeni,
- atunci într-adevăr poți fi fericit.
2 - Nimeni din cei ce disprețuiesc familia noastră n-a fost în ea pe dinăuntru - ci numai pe dinafară.
Familia noastră duhovnicească este o taină. Chiar din mijlocul ei, atât de mulți nu o cunosc și nu o înțeleg.
De aceea n-o știu prețui cât se cuvine. De aceea o pot părăsi.
Dar cei ce-o cunosc și o înțeleg - mor pentru ea.
3 - Dumnezeu ne-a dat fiecăruia o părticică din Veșnicie - și această părticică se numește timp,
și ne-a dat o părticică din El, - și aceasta se numește suflet
- pentru ca în această părticică din Veșnicie și părticică din Dumnezeu, - să ne realizăm pe noi înșine
- pentru Veșnicie și pentru Dumnezeu.
4 - Nu există nici un om fără vreun dar Dumnezeiesc.
Dar există atât de mulți care nu folosesc deloc acest dar, - sau îl folosesc rău.
Răsplata sau pedeapsa noastră vor fi numai pentru felul în care am vrut noi să folosim acest dar.
5 - Binefacerea este o poruncă... Deci este un act de ascultare, - urmat de o răsplătire.
Dumnezeu Se va purta față de noi întocmai cum s-a purtat inima noastră față de binefacere.
6 - Ce bună este acea inimă care poate plânge lângă tine și cu tine pentru durerea ta.
Prețuiește-o întotdeauna și n-o părăsi niciodată, căci singură aceasta te iubește cu adevărat.
7 - Celui statornic bun, statornic iubitor, statornic credincios, - ziua nu-i șterge vorbele nopții,
înălțarea nu-i șterge chipul smereniei,
bogăția nu-i seacă izvorul dărniciei
și depărtarea nu-i stinge focul dragostei.
8 - Cel ce crede și iubește rămâne pururea de aceeași vârstă tânără la care credința este biruitoare iar dragostea fierbinte, din pricina marilor și fericitelor lui izvoare lăuntrice.
Aceluia luptele îi fac credința și mai puternică.
Furtunile îi fac focul iubirii și mai mare
iar suferințele lui pentru biruința în aceste două lupte și munci, - îi fac aceste comori cu atâta mai de neprețuit cu cât a dat pentru ele o jertfă mai mare.
9 - În ceasul marii mele dureri, lăsați-mă numai cu marea mea durere.
Lăsați-mă cu lacrimile, singur cu marile mele lacrimi lângă mormântul marii mele iubiri.
Iubirea și durerea au fost marile și credincioasele mele surori care au plâns cel mai adesea împreună cu mine.
10 - Nu știu unde mă voi opri pentru odihna mea,
nici unde îmi voi apleca fruntea pentru alinarea mea
- ci numai că acolo vei fi Tu
fiindcă pe aceste două nu le pot avea decât în Tine,
Dulce Preaiubitul meu...
11 - De prea multă floare, adesea nu putem aduce nici un rod.
De prea multe promisiuni nu putem da nici o dovadă.
De prea multă vorbă nu putem face nici o faptă.
Și de prea multe cântări nu putem vărsa nici o lacrimă.
Să ne îngrozim atunci de starea noastră.
12 - Ne asemănăm cu salcia plângătoare - când privim prea mult în jos.
Și cu spicul cel gol - când ține capul prea sus.
Între aceste două stări, se arată înțelepciunea celui ce știe umbla cumpătat.
13 - Preaiubitul meu Mântuitor și Soț, - de acum minunea binecuvântării Tatălui peste noi și-a pus pecetea Sa deplin.
Eu nu mai sunt eu - ci sunt Tu.
Cununa mea s-a așezat tremurând fericită, pe totdeauna sub cununa Ta și îmbrățișându-se fericite s-au făcut una pe totdeauna.
O, cât de fericită bate inima mea arzând în Sânul Tău, șoptindu-Ți: sunt a Ta, sunt a Ta pe totdeauna, în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
14 - Lacrimile mele să se facă rouă pe iarba Ta,
cântările mele - sărutări pentru picioarele Tale,
rugăciunile mele - miresme pentru capul Tău,
inima mea o pernă albă și moale pentru odihna Ta
- dar pentru iubirea Ta ce mă fac Preaiubitul meu Dulce?
Ți-aș spune veșnic: Te iubesc, Te iubesc, Te iubesc...
15 - Iubire dulce, Iubire scumpă, Iubire frumoasă a Dulcelui meu Isus, - numai pe Tine Te ador,
numai Tu mă liberezi din lanțurile cruzimii,
din robia lumii
și din primejdia lăcomiei.
Tu m-ai unit cu El prin despărțirile de toți,
Tu îmi crești cu atât mai tânără, cu cât se-nmulțesc anii
și-mi lupți cu atât mai puternică cu cât se înmulțesc împotrivirile
și îmi ești cu atât mai scumpă cu cât dau mai mult pentru Tine... Este oare un loc unde să-mi sfârșești Tu?
- da, - unde începi iarăși!
16 - Din ochii Tăi se prelungesc spre mine numai raze,
din glasul Tău vin spre mine numai mângâieri,
din răsuflarea Ta vin spre mine numai miresme
- fiindcă din inima Ta - vine iubirea.
17 - Spre unde mă duci Tu oare, când mă tragi după Tine prin extaz ca prin Eden?
De unde sunt aceste priveliști pe care nu le pot spune,
aceste cuvinte pe care nu le pot rosti, aceste cântări cerești care se topesc în clipa când doresc să le ating?
Și de ce trebuie iarăși să vin înapoi de pe acolo, - uitând pe unde am fost?
18 - Isuse, Preaiubit Mărgăritar al inimii mele.
Podoabă a sufletului meu.
Frumusețe a ființei mele,
- de când îmi ești Tu totul, lumea mea este alta
durerea mea nu mai este durere
noaptea mea nu mai este noapte
golul meu nu mai este gol
singurătatea mea nu mai există pentru mine
nici iarnă nici vară
nici depărtare
nici lacrimi, decât o fericire de dragoste, de recunoștință, de mulțumire.
Toate izvoarele mele sunt pline de cerul ochilor Tăi.
19 - Închid ochii - Te văd,
deschid brațele - Te cuprind.
înalț buzele - Te sărut,
toată casa mea este de aur
toate zilele mele sunt de aur
- Nemuritoarea mea Iubire, Neprețuitul meu Mărgăritar.
20 - Toate gândurile noastre merg împreună
toate amintirile noastre vin îmbrățișate.
De oriunde plecăm, noi sosim în aceeași clipă
și oriunde ne rugăm - suntem alături,
pretutindeni suntem la noi Acasă.
Fii binecuvântat în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.
Amin.