Păcatul
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Păcatul e blestemul în care au căzut
părinţii omenirii, demult, la început
el a rămas şi astăzi acelaşi crunt blestem
în care fiecare când n-ascultăm cădem.
2 - Păcatul e urmarea oricărei neascultări
de tot ce-i drept şi bine
- prin vorbe şi purtări.
3 - Păcatul e mulţirea oricăror fărdelegi
a unui om din lume sau omenirii-ntregi
el cât ar fi de mare
sau cât îl crezi de mic
nu-l speli decât prin sânge,
- cu altceva nimic.
4 - E-aşa grozav păcatul şi-aşa cumplit de greu
că-l ispăşeşte numai pe Cruce Dumnezeu
ori are să-l plătească pe veci în iad acel
ce nu vrea să şi-l plângă lăsându-se de el.
5 - În măsura-n care omul mintea cea de Sus primeşte
vede ce greu e păcatul şi de el se îngrozeşte.
6 - Nu e boală ca păcatul câte boli-s toate
din osânda lui pe-un suflet numai mântuirea-l scoate
dar nici Dumnezeu Cel Mare nu-l mai scapă pe acel
care nu-şi plânge păcatul lepădându-se de el.
7 - Numai dacă-ţi plângi păcatul cu durerea cea mai mare
şi ţi-l osândeşti şi-l lepezi, atunci poţi avea iertare.
8 - Cine crede că păcatul este ca o jucărie
sau e-un lucru de nimica - greu se-nşeală şi nu ştie
că greu lucru e păcatul şi grea plată îl aşteaptă
vai de câţi îl iau în glumă c-o umblare ne-nţeleaptă.
9 - Cine umblă cu păcate şi trăieşte în minciună
face casă cu Satana şi vor locui-mpreună.
10 - Cine crede că credinţa e şi-acolo şi aici
se înşală, şi-nşelarea asta nu-i din cele mici.
11 - Nu e om fără păcate,
cei ce spun că n-au, se-nşeală
unii însă-l fac cu voia,
- iară alţii din greşeală,
cel făcut fără de voie află mai uşor iertare
însă cel făcut cu voia cere lacrimi şi-ndreptare.
12 - Nu-i păcat uşor - să ştie cei ce-l fac, să nu se-nşele
cele care sunt păcate toate-s mari şi toate-s grele.
13 - Păcat e tot ce arzi din vis,
din piept, din timp şi din priviri
pe-un drum străin de Paradis
şi de seninele trăiri.
14 - Păcat e tot ce-ascunzi sub gând
sau sub cuvânt, sau sub condei
ce nu-i păcat înalţi cântând
curat când dai, curat când iei.
15 - Ce grozav să faci păcatul şi să nu te temi de moarte
să auzi înştiinţarea şi să stărui mai departe
să dispreţuieşti iertarea care ţi se tot îmbie
- nu-i osândă să n-o meriţi pentru asta-n veşnicie.