Pace și adevăr
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Pacea și Adevărul sunt cei mai buni prieteni. Aceasta înseamnă unitate și cunoaștere.
Nu-i adevăr fără pace - și nici pace fără adevăr.
Iar dacă totuși pot fi, atunci acestea sunt mincinoase.
Nici pacea bazată pe minciună și nici adevărul bazat pe ură, n-au dăinuit.
Fiii lui Dumnezeu trăiesc numai în acestea amândouă când sunt în curăție și dragoste.
2 - Când se spune despre un bine sau despre o iubire:
a fost, - aceasta este o durere.
Când se spune: vor fi, - este o bucurie.
Când se spune: sunt, - numai aceasta este fericire.
3 - Cel care nu mai întreabă, - este un om închis, un om mort. Cunoașterea și iubirea sunt mereu întrebate.
Te întreabă numai cel ce te iubește.
Te iubește numai cel ce te întreabă.
4 - De ce este mai înaltă Golgota decât Sinai?
- Pentru că locul unde Dumnezeu a dat Harul este nespus mai sfânt decât locul unde El a dat Legea!
Și pentru că Legea are o margine, iar Harul nici una,
și pentru că Legea ucide, iar Harul dă viața
și pentru că Legea este Judecată, iar Harul este dragoste.
5 - Dimensiunea principală a Crucii nu este cea orizontală. Aceasta înseamnă noi și noi... Și nu mulțimea numărului nostru, nu lărgimea sau lățimea noastră...
- ci dimensiunea principală a Crucii este înălțimea și adâncimea, coborârea lui Dumnezeu la noi și înălțarea noastră spre El, dragostea Lui și îmbrățișarea Lui cu noi și a noastră cu El.
În sus deci, cât mai în sus spre Dumnezeu, - aceasta ne înalță duhul, ne curăță zările, ne sfințește trăirea inimii.
Aceasta ne susține puternică și dreaptă și legătura noastră cu semenii noștri.
6 - Dumnezeu vine la noi prin Cruce, iar noi mergem la El tot prin ea.
Crucea ne unește pe noi cu El și prin ea El Se unește cu noi.
Prin ea merg la Dumnezeu binefacerile noastre, laudele noastre, rugăciunile noastre, împărtășirile și legămintele noastre, - iar de Sus, tot prin ea vin ale Lui spre noi.
De aceea tot ce începem, să începem prin Cruce: în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt.
Și tot ce încheiem să încheiem mulțumind tot prin Cruce: Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Numai atunci totul este sfințit și binecuvântat. Amin.
7 - Dimensiunile Crucii, prelungite în cerc infinit cuprind tot Universul, toată Creațiunea, - nu numai pământul ci și Cerul. Nu numai lumea văzută - ci și pe cea nevăzută. Nu numai Timpul ci și Veșnicia.
Iar în Centrul Crucii este El, Hristosul Cel Viu și Adevărat, Fiul lui Dumnezeu, - Susținătorul tuturor, Izvorul și Mișcarea, Echilibrul și Durata, Cel prin care sunt și prin care se țin toate.
De aceea în ea și în El este Viața și Lumina.
Și în afară de El și de ea, numai moartea și întunericul.
8 - Dumnezeul nostru cântărește fiecare lacrimă - și numără fiecare suspin al alor Săi.
Cei răi să nu-și închipuie că pot să facă ce vor ei cu cei credincioși...
Dumnezeu răzbună suferințele lor totdeauna asupra celor ce le-au provocat.
9 - Ceea ce păcătuiește un părinte, poate îndrepta fiul său, dar ceea ce păcătuiește fiul, - părintele nu mai este ca să poată îndrepta.
De aceea părintele să-și îndrepte fiul pentru a nu trebui el să-i ispășească și păcatul acesta.
10 - Cerul nu mai este izolat de pământ, nici pământul nu mai este rupt de cer, fiindcă între ele există puntea Crucii.
Și omul poate comunica spre Dumnezeu, fiindcă are prin ce și Dumnezeu poate să Se împărtășească cu omul fiindcă are cum.
Singură Crucea a șters vrăjmășia, a îndreptat păcatul și a restabilit armonia între aceste despărțiri.
11 - Tot ce a trăit Hristos, trebuie să trăiască și ai Lui.
Istoria lui Isus, este istoria Bisericii Sale adevărate.
Și istoria adevăratei Biserici a lui Hristos, este istoria fiecărui credincios.
După cum soarta clădirii este soarta fiecărei cărămizi din ea.
12 - E foarte primejdios să ai o poziție statornică față de cele schimbătoare.
Dar și mai primejdios este să ai o poziție schimbătoare față de cele statornice.
Credința și învățătura - sunt aceste lucruri.
În ele trebuie să fim statornici până la moarte.
Vai de cei schimbători în acestea.
13 - Fiecare lucru își are vremea lui.
În zadar mergi la secerat în vremea semănatului - și la muncă în câmp după apusul soarelui.
La semănat, - nimeni nu mai culege... și noaptea nimeni nu mai poate lucra.
În zadar vei striga după milă în fața Judecății și după mântuire în fața morții.
Vremea Milei este Acum! Ziua Mântuirii este Astăzi, - adică atâta vreme cât Hristos este Mântuitor și pentru tine.
Și câtă vreme este Har și pentru tine.
Mâine s-ar putea să nu mai fie.
Nu amâna!
14 - Nu tulbura apele liniștite,
nu trezi dorințele care dorm
și nu stârni iubiri tulburătoare...
- pentru că în urma tuturor acestora rămâne adesea numai noroi, zbucium și ruini.
Dacă nu trece pe acolo Hristos, ca să vindece.
15 - Sunt oameni care nu-L văd pe Dumnezeu nicăieri - și sunt oameni care Îl văd pe Dumnezeu pretutindeni.
O, ce ușor se poate vedea și cunoaște, care dintre aceștia sunt cei mai fericiți, atât aici cât și în veșnicie.
Tu alege-ți cu grijă și cu grabă locul între care vrei să fii.
16 - Sfânta Scriptură este Cartea Vieții, pentru că ea se potrivește tuturor oamenilor din orice vreme, de orice stare, de orice vârstă, de orice sex, de orice neam.
Nici soarele însuși nu este în aceeași măsură atât de comun tuturor oamenilor și atât de al fiecăruia, ca Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu Cel Viu și Sfânt al lui Hristos.
17 - Hristos nu Se depărtează de nimeni, decât de sufletul care se depărtează de El.
Dar și atunci nu Dumnezeu Se depărtează - ci omul.
Și oricine dorește să se întoarcă iarăși înapoi la Dumnezeu Îl găsește pe El tot acolo, așteptându-l pe om, în locul unde L-a lăsat.
Dacă nu se întoarce, - fără El rămâne pe totdeauna. Dumnezeu a venit o dată după om până unde era căzut.
A doua oară nu mai vine.
18 - Fiecare om este așa după cum îi sunt căile și vorbele sale zilnice.
Surprinde-te tu însuți pe tine ce vorbe ai în gura ta și ce gânduri în inima ta, - pentru ca să te cunoști cum ești.
19 - Cine rămâne în urmă, să nu invidieze pe cine a luat-o înainte.
Iar cine a ajuns înainte - să nu disprețuiască pe cel rămas în urmă.
Fiindcă ușor se pot întoarce lucrurile altfel.
20 - O, mame creștine, învățați-vă pe copiii voștri să spună Numele lui Isus, înainte de numele vostru.
Atunci ei vor spune numele vostru totdeauna cu sfințenie.
Toată răspunderea pentru moartea fiilor voștri și toată răsplata pentru viața lor, - o purtați voi, mamele. Copiii voștri vor fi ceea ce îi creșteți voi.
Și toată răspunderea pentru soții voștri, la fel o purtați voi soțiilor.
Fiindcă și soții voștri vor fi cum vi-i formați voi.
O, cât de mult poate o mamă... și o soție!
O, cât de puternică este o femeie!